Drăgaica, în unele locuri numită şi Sînziene, era sărbătoarea consacrată coacerii grînelor. Drăgaica se naşte la 9 martie, la echinocţiul de primăvară, în Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, creşte şi se maturizează miraculos pînă la 24 iunie, ziua solstiţiului de vară în Calendarul gregorian, cînd înfloreşte planta ce-i poartă numele, sînziana sau drăgaica, şi este invocată de fecioare aflate la vîrsta căsătoriei şi de neveste cu copii în braţe, în timpul dansului nupţial, la Jocul Drăgaicei.

Era momentul potrivit pentru recoltarea cu succes a buruienilor de leac. Sărbătoarea era o invocare a fertilităţii, de către o ceată de fete, ritualul cu care se încheiau obiceiurile agrare din perioada cînd se zămislea rodul pămîntului. Este o sărbătoare premergătoare secerişului.

Drăgaica este un ritual ce vizează prosperitatea şi protecţia culturilor cerealiere. Acest obicei este consemnat şi de Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae": „un ceremonial al tinerelor fete, practicat atunci cînd semănaturile începeau a se coace ". Un grup de 5-7 fete tinere se adunau şi alegeau după diferite criterii, pe una dintre ele, numită Drăgaica. Aceasta, era împodobită cu o coroană de spice de grîu. Ea purta o sabie de lemn şi cheile de la jitniţele de vii. Toate fetele din ceată erau îmbrăcate în cămăşi albe, lungi şi împodobite cu flori de drăgăici. Ele dansau parcă zburînd. Dacă numărul de fete era impar, atunci una purta steagul Drăgaicii. Alaiul se oprea la răscruci sau la popasuri, ori la curţile oamenilor, se aşezau în cerc, executînd un dans săltăreţ, ale cărui mişcări desenează o cruce. Jocul Drăgaica este un dans foarte dinamic şi spectaculos care are sensuri profunde, din timpuri străvechi, ale căror înţelesuri nu se mai pot întrevedea uşor în simbioză folclorică, aşa cum se întîmplă cu foarte multe alte obiceiuri şi datini.

După joc, fetele primeau daruri de la proprietarul holdelor pentru bogăţia cărora îşi oferiseră dansul. Oamenii din sat credeau că Drăgaica este o sărbătoare rea şi dacă nu-i dădeau cinstirea cuvenită putea să le aducă nenorociri. Cine spăla sau cosea în această zi, ar fi putut să atragă asupra sa moartea prin înecare sau trăznire. Cînd i se nesocoteşte ziua, stîrneşte vîrtejuri şi vijelii, aduce grindina, îmbolnăveşte oamenii, lasă florile fără leac şi miros. Printre altele, Drăgaica este protectoarea recoltelor de grindină şi ploi devastatoare, de vijelii şi de furtuni. Această sărbătoare coincide cu Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul (24 iunie). Tradiţia spune că în această zi cerul se deschide, iar animalele se strîng şi stau la sfat. Cine le pîndeşte, le poate înţelege graiul şi poate afla multe taine.

Floarea de sînziene sau drăgaica, se pune la uşi şi la ferestre pentru a apăra casa de rele. Roua de pe aceste flori culeasă în această zi se foloseşte la bolile de ochi. Zeama este folosită împotriva frigurilor. Pusă în rachiu, vindeca de hernie. În această zi, fetele fac coroniţe de sînziene pe care le aruncă pe case. Dacă rămîneau acolo, era semn că se mărita în anul în curs. După cum se aşeza coroniţa se puteau descifra şi alte semne, dacă bărbatul va fi om bun, dacă o va bate, dacă va fi beţiv, etc.

După Dansul Drăgaicei, din ziua cînd şi Soarele joacă pe cer la amiază, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: începe să scadă lungimea zilelor şi să sporească nopţile, se usucă rădăcina grîului paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelaţia Găinuşei (Cloşca cu Pui), florile îşi pierd din miros şi din puterea tămăduitoare de boală, cucul încetează să mai cînte, apar licuricii în păduri, se întoarce frunza pe ulm, plop şi tei, etc.