Bogata istoriografie moldovenească a păstrat informaţii semnificative despre însemnele statului, domniei și simbolurile naționale. Potrivit letopiseţelor moldo-slavone, întîi de toate „Letopiseţul anonim (de la Bistriţa) al Ţării Moldovei” (1359-1507) ne informează că „la 1457, luna aprilie 12 a venit Ştefan voievod împotriva lui Aron voievod, la locul numit Hreasca, la Doljeşti, şi a biruit Ştefan voievod din mila lui Dumnezeu şi a luat schiptrul Moldovei”. Primii istorici moldoveni socoteau preluarea schiptrului – însemn, simbol a puterii domneşti supreme, atît de semnificativă şi importantă încît o reproduc în repetate rînduri.

Coroana domnească a suveranilor moldoveni, de pildă, cea a lui Ştefan al III-lea cel Mare, cum o vedem în miniatura Evangheliarului de la Homor, are cinci vîrfuri. Coroana domnească trebuia să arate, că purtătorul ei este un suveran de talie europeană.

Spada, de asemenea, era un însemn al autorităţii suverane, dar şi un element al ceremonialului de curte.

Evoluţia simbolurilor naţional-statale: steagul, „gherbul” (stema), „pecetea” (sigiliul) de stat ne îngăduie să urmărim calea de înaintare în istorie şi de afirmare în contextul internaţional a Statului Moldovenesc. Se ştie că Ţara Moldovei s-a evidenţiat şi prin steaguri. Forma, culoarea şi însemnele heraldice trebuiau să sublinieze autoritatea suveranului şi a ţării sale. Informaţii despre steagurile Moldovei avem din Letopiseţul lui Gr. Ureche. Ştiri suplimentare preţioase despre acest simbol al Moldovei conţin şi cronicile străine, bunăoară, a lui I. Kukullo. Cele mai cunoscute şi comentate sunt steagurile Moldovei, dăruite de Ştefan cel Mare mănăstirii Zograf de la Sfîntul Munte. Elementele principale prin care se deosebesc, se impun steagurile Moldovei: culoarea – roşie, Sfîntul Gheorghe, aducătorul de biruinţe, calcînd şi străpungînd balaurul.

Un alt component obligatoriu, pe care-l vedem pe steagurile din cronici vechi, este „gherbul” (stema) Moldovei – capul de bour.

Buzduganul domnesc – măciucă cu capul îmbrăcat în argint şi bătut cu nestemate era, de asemenea, unul din însemnele domniei. Servea însă şi ca armă de luptă.

Stema Moldovei, deseori descrisă în letopiseţele moldoveneşti, cîntată în versuri de mitropolitul Dosoftei constituie elementul de bază al „peceţii” (sigiliului) de stat al Moldovei. Culoarea roşie a steagului Moldovei, capul de bour – stema Moldovei au dăinuit în timp, individualizînd Statul Moldovenesc, mai bine de 650 de ani.