Secolul al XIX-lea în istoria Europei, dar și a Moldovei a fost unul plin de zbucium, care a adus importante schimbări politice, ideologice și culturale. Cîteva dominante se evidențiază în istoria secolului XIX: dezvoltarea treptată a unor noi realități sociale, efectuarea unor reforme de modernizare a societății și instituțiilor, problema agrară, suveranitate și idee națională.

În secolul al XIX-lea întreaga Europă de sud-est este prinsă în colimatorul războaielor ruso-turce, cînd Problema Orientală este dezbătută de marile puteri. Moldova are de suportat consecințele unor decizii luate fără participarea sa, devenind teatru de război pentru confruntările armate dintre marile imperii. Mai mult, ca urmare a unor jocuri politice, se produc schimbări notorii în istoria Moldovei. Prin tratatul de pace de la București s-a produs o ruptură tragică, trupul Țării Moldovei a fost sfîșiat în două bucăți, iar destinul ei a fost deturnat.

Odată dezmembrată Moldova, soarta părții ei răsăritene a fost determinată de aspirațiile, prioritățile și interesele geostrategice ale Imperiului Rus. De aici înainte în această parte a Moldovei evenimentele se aliniază logicii și rațiunii Imperiului Rus.

Moldova dintre Carpaţi şi Prut (fără Bucovina) rămîneau sub stăpînire turcească și suplimentar sub protectoratul rusesc care se extindea și asupra Valahiei. Moldovenii din dreapta Prutului rămăseseră sub o triplă asuprire: plăteau contribuţii otomanilor, erau presați de reprezentanții administrației ruse, erau sufocaţi de politica fanariotă.

Revoluția de la 1848 în Moldova, prin însuflețitorii săi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, G.Sion, M.Kogălniceanu a cerut autonomia Moldovei, egalitatea politică și civilă a tuturor cetățenilor. Mai tîrziu fruntașii politici ai Moldovei au pledat pentru unirea principatelor Moldova şi Valahia, nu pentru anexarea Moldovei de către Valahia. Prin acţiunile energice, poziţia dîrză şi consecventă ale unor politicieni de vază precum Alexandru I.Cuza, M.Kogălniceanu ş.a. moldovenii au contribuit cel mai mult la unire – unirea principatelor cu drepturi egale.

În scurt timp partida valaho-unionistă a purces la facerea „Valahiei mari” camuflate sub un nume artificial de „România”, deși denumirea inițială a statului unit era Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei.

Secolul al XIX-lea a adus progrese economice și culturale, s-au dezvoltat orașele, s-au deschis școli, universități, au fost înființate teatre. Cultura moldovenească a excelat prin V.Alecsandri, Ion Creangă, Alecu Russo, Mihai Eminescu, Gh.Asachi, C.Stamati etc.

Războiul ruso-turc 1806-1812. Pacea de la București

Principatul Moldovei și Moldova de Est (Basarabia) în perioada 1812 - 1828

Domniile regulamentare în Principatul Moldovei

Codul Calimachi

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Mișcarea antiunionistă

Realități economice și sociale în Principatul Moldovei și Moldova de Est (Basarabia)

Reformele sociale în Moldova de Est (Basarabia)

Aşezarea găgăuzilor şi bulgarilor în Moldova

Cultura moldovenească în secolul al XIX-lea