În fiecare din mănăstirile din Moldova, îşi duc viaţa monahală călugări-bărbaţi, călugăriţe-femei, care seamănă cu familiile numeroase, unde cuvîntul Domnului există peste tot.

Lucrările la mănăstiri sînt efectuate de călugări, călugăriţe. Pregătirea bucatelor e în grija unor femei. Mănăstirile au pămînt, cresc animale, păsări, dar nu le consumă ca hrană. Ei le vînd şi procură cele necesare pentru mănăstire.

Informaţiile culese şi materialele publicate afirmă, că la mănăstiri se mănîncă mai mult bucate de post şi mai rar lactate, peşte şi nici într-un caz carne.

Mîncarea de post este aceea, care nu conţine nici un fel de produs animalier, sau păsări, ci numai produsele pămîntului şi al pomilor. Aceste produse ale pămîntului se consumă fierte sau crude.

Regimul alimentar la mănăstiri e păstrat cu stricteţe mai ales în timpul celor 4 posturi mari de peste an. (Postul Paştelui, Crăciunului, sfinţilor Apostoli Petru și Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului). În Postul Paştilor nu se mănîncă peşte deloc numai la Buna–Vestire şi la Florii, iar călugării postesc şi în zilele de luni, miercuri şi vineri dde pe tot parcursul anului. În Postul Crăciunului şi al sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se mănîncă de sec 3 zile – lunea, miercurea, vinerea şi se abţine de peşte, de ulei şi de vin. În Postul Adormirii Maicii Domnului postesc lunea, miercurea, vinerea şi mănîncă numai de sec: nici ulei, nici vin, iar peşte nicidecum.

Acestea sînt cele patru Posturi pe care nu numai cei de la Mănăstiri le păstrează, dar şi toţi creştinii ortodocşi.

În zilele de post, înainte de mîncare se mănîncă anafură şi se bea apă sfinţită, numai înainte de prima masă de zi. În timpul postului călugării mănîncă foarte puţin şi mîncarea este pîine, apă şi verdeţuri.

La mănăstire nu se face mîncare în zilele de sărbătoare, nici duminica, mîncarea se face cu o zi înainte de sărbătoare, apoi numai se încălzeşte.

Pentru masa de seară nu se face foc, iar mîncarea trebuie păstrată să fie caldă. În timpurile vechi se pregătea mîncarea în vase de lut şi ea putea fi păstrată caldă. Se fac mese pentru pelerinii care vin la mănăstire, la sărbători.

Comportamentul înainte şi în timpul mesei la mănăstire

Călugării înainte de a se duce la masa de zi sau de seară stau în chiliile lor şi fac rugăciuni şi bat mătanii. În timp ce merg spre locul unde trebuie să ia masa – „trapezărie” nu trebuie să vorbească cu nimeni, ci să meargă direct la locul dat şi nici să judece pe cei de alături pe care îi văd vorbind. Intrînd în trapezărie fac 3 închinăciuni lui Dumnezeu şi fraţilor în dreapta şi în stînga şi se aşează la locul cuvenit aşteptînd începutul mesei. Cînd se aşează la masă se străduie să păzească rînduiala după cinstea fiecăruia. La masă fiecare are farfuria, lingura, furculiţa sa. Mîncarea se serveşte în străchini, farfurii comune pe masă. Dar fiecare din călugări încearcă să nu fie el primul care-şi ia mîncarea din strachina comună, se păstrează rînduiala tradiţională.

Fiecare masă începe cu semnul crucii, în timp ce „trapezarul” citeşte rugăciunile cuvenite pentru masă. În timpul mîncării mîinile nu le ţin pe masă şi nici nu pun coatele pe masă. Nu întind mîinile spre mîncărurile de pe masă pînă nu încep a mînca cei mai mari. În vreme ce mănîncă şed cu smerenie şi în tăcere, nicidecum nu vorbesc cu nimeni. Nu trebuie să se uite cine şi ce bucată şi-a luat ci să fie mulţumit cu cea pe care a luat-o şi să nu se uite, să judece cine şi cît a mîncat.

Specific pentru mesele de la mănăstire pentru călugări este că ei mănîncă în „trapeză” (loc special pentru servirea mesei) şi nu au voie să mănînce în chilii sau în altă parte. Nimeni n-are voie să ia nici măcar o bucăţică de la masă sau să i-o dea altuia, sau să-şi ia în chilie. Şi nici să ceară ceva de la fraţi ca să aibă în chilia sa, căci toate se mănîncă la masa comună în trapeză şi nu în altă parte. Iar dacă cineva din neputinţă sau fiind bolnav nu poate veni la masa comună, acestuia după porunca celui mai mare i se aduce în chilie de toate ce au fost la masă. Şi dacă cineva a fost trimis undeva şi n-a dovedit să se întoarcă pînă la masă i se dă să mănînce, însă în trapezărie şi nicidecum în chilie. Călugării n-au voie să-şi permită să mănînce nici chiar o bomboană în alte ore ale zilei, decît odată cu toţii, numai în orele prevăzute pentru masă şi nici să iasă de pe teritoriul mănăstiri fără voia mai marelui.

Reţete cu mîncăruri mănăstireşti