Îndelungata aflare a lui Ştefan al III-lea cel Mare în scaunul Moldovei a avut darul să influenţeze binefăcător toate domeniile de viaţă politică, socială, economică, administrativa şi duhovnicească a Moldovei. Toate realizările Moldovei din anii domniei Marelui Ştefan se datorează concordanței, unităţii planurilor semeţe ale marelui voievod cu aspiraţiile întregului său popor. Numai fiind susţinut de ţărani, de boierimea mică, de orăşeni, tîrgoveţi şi slujitori, stîrpind orice încercare de nesupunere din partea boierimii mari, Vodă Ştefan a aliniat statelor europene Ţara Moldovei, poziţia şi părerea căreia trebuiau luate în consideraţie. Promovînd consecvent o politica autoritară de centralizare, Ştefan cel Mare a creat condiţii prielnice, premise promiţătoare pentru dezvoltarea Moldovei în toate domeniile, perioada domniei sale rămînînd cea mai pilduitoare şi strălucită în istoria Moldovei. Răsunătoarele biruinţe ale moldovenilor sub comanda Voievodului Ştefan asupra otomanilor, valahilor (muntenilor), tătarilor, ungurilor, polonilor au încununat de slavă binemeritată pe oştenii moldoveni, răspîndind în întreaga Europă faima temerarului stat cu mîndrul nume − Moldova. Dar nimic nu este veşnic sub soare...     

Simţind că se apropie ceasul din urma, Bătrînul Voievod a hotărît el singur, cine îl va urma în scaunul Moldovei: Bogdan Vlad. Apoi, ca un erou şi creştin adevărat, care niciodată n-a avut frică de moarte, înţeleptul Vodă îşi alese locul de veşnica hodină − mănăstirea Putna şi porunci din timp sa-i fie pregătita, din marmură, piatra de mormînt cu inscripţia pe care o putem citi şi astăzi în limba slavonă: „Binecinstitorul domn, Io Ştefan voievod din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, ctitor şi ziditor al acestui sfînt lăcaş, care zace aici. S-a strămutat la lăcaşurile cele de veci în anul 7... luna... şi a domnit ani 47,3 luni”. Ziua morţii, evident, nu era săpata şi nici urmaşii n-au adăugat-o. Data morţii Voievodului Erou se află pe acoperămîntul din stofă al mormîntului, inscripţia căruia precizează, de asemenea în limba slavonă, că: „Io Ştefan voievod ... a domnit în ţara Moldovei 47 de ani şi trei luni ... s-a mutai la lăcaşul cel veşnic la anul 7012 (1504), luna iulie, ziua a doua, marţi, în ceasul al patrulea din zi”.

Aceste inscripţii făcute la dictarea Marelui Ştefan şi din porunca moştenitorului său Bogdan constituie mărturii istorice ale ultimelor zile ale aceluia, care s-a ştiut moldovan, fecior şi domn al Moldovei pînă la ceasul din urmă. După moartea Voievodului Erou Ştefan al III-lea cel Mare, moldovenii, pentru veşnica lui pomenire, i-au compus un cîntec de durere nealinată, de jale nemărginită:

Cînd a fost să moară Ştefan
Multă jale-a fost în ţară...
Plînge dealul, plînge valea,
Plîng pădurile bătrîne
Şi norodu-n hohot plînge:
Cui ne laşi pe noi, stăpîne...

Ştefan al III-lea cel Mare al Moldovei, este domnitorul şi oşteanul, care a întrunit părerile contemporanilor – ale ierarhilor şi ale regilor, chiar şi ale celor care au pătimit în luptele cu Ştefan Oşteanul.

Istoricul polon Ian Dlugosz considera, că Ştefan al III-lea al Moldovei „este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpînirea lumii şi, mai ales, funcţia de comandant şi conducător contra turcilor...”. Alt cronicar polon Matei Miechowskii îl caracterizează pe Ştefan al III-lea al Moldovei în felul următor: „Bărbat glorios şi victorios, care i-a biruit pe toţi regii vecini... Om fericit căruia soarta i-a hărăzit cu multă dărnicie toate darurile. Căci pe cînd altora le-a dat numai unele însuşiri, şi anume unora prudenţă împreunată cu şiretenie, altora biruinţă contra duşmanului, numai ţie și le-a hărăzit la un loc pe toate.Tu eşti drept, prevăzător, isteţ, biruitor contra tuturor duşmanilor. Nu în zadar eşti socotit printre eroii secolului nostru”. Un alt cronicar polon, Wapowskii scrie despre Ştefan al III-lea al Moldovei: „Strălucitul luptător, foarte vestit prin victoriile contra turcilor”, socotind că „vitejia şi succesul lui Ştefan erau renumite la popoarele vecine pentru experienţa în chestiunile militare şi faptele celebre săvîrşite contra turcilor, tătarilor, ungurilor”. Papa Sixt al IV-lea scria (20.03.1476) lui Ştefan al III-lea: „Lucrarea ta asupra necredincioşilor turci, vrăjmaşi comuni, săvîrşită pînă acum cu înţelepciune şi bărbăţie au adaos atîta strălucire numelui tău, că eşti în gura tuturor şi eşti lăudat cu deosebire de toţi în unire şi în simţiri”.

Bonfinius, istoriograful regelui maghiar Matei Corvin, constată despre Ştefan al III-lea: „Era însufleţit pentru lucruri frumoase şi mîndre, pe lîngă aceasta activ şi straşnic la război”. Medicul personal al Bătrînului Voievod, Matei Muriano mărturisea că Domnitorul „este un om foarte înţelept şi demn de mare laudă, foarte iubit de supuşi, căci e blînd şi drept, foarte vigilent şi darnic”. Slava şi calităţile excepţionale ale lui Ştefan al III-lea al Moldovei au dăinuit şi dăinuie peste veacuri. Într-o scrisoare din 1531 către Petru Rareş, domnul Moldovei, Sigismund, regele Poloniei, îl supranumeşte pe Ştefan al III-lea al Moldovei „Ştefan cel Mare” – „Stephanus ille Magnus”.

În secolul al XIX-lea vestitul istoric rus N. M. Caramzin scria: „În aceaste timpuri (veacul al XIV-lea) şi-a făcut apariţia o nouă ţară vestită în vecinătate cu Litvania.

Este vorba de începuturile Ţării Moldovei, cîrmuite de Voievozi numele cărora aproape că nu ne sînt cunoscute pîna la Ştefan al III-lea sau Ştefan cel Маге, care a cutezat să ridice sabia asupra înfiorătorului Mehmet al II-lea şi care, prin biruinţele sale răsunătoare, obţinute asupra numeroaselor oşti turceşti; şi-a scris numele său în Istoria puţinilor Eroi: cu bărbăţie la primejdii, cu tărie la nenorociri, modest în clipele de noroc, socotind că-i de la Dumnezeu − ocrotitorul virtuţilor, el a stîrnit mirarea domnitorilor şi popoarelor, cu mijloace mici facînd fapte măreţe”.

În Rusia despre Ştefan al III-lea cel Mare scria cu admiraţie, pe la 1692, istoricul rus Andrei Lîzlov. Ucraineni au compus legende despre personalitatea şi faptele lui Ştefan cel Mare. Germanii au manifestat un viu interes faţă de Ştefan al III-lea cel Mare chiar pe timpul domniei lui.

Mărturii ale măreției lui Ștefan cel Mare ne sînt cronicele străine şi cele moldoveneşti, cîntecele populare, baladele şi legendele, ce glorifică şi în zilele noastre numele şi faptele lui Ştefan Moldovanu, Ştefan Domnitorul, Ştefan Eroul. Mărturii ne sînt şi monumentele lui Ştefan al III-lea cel Mare la Chișinău şi cel de la Bălţi.

Aşadar, înţelepciunea, dreptatea, dărnicia, spiritul vizionar, calităţile de strateg şi oştean, de diplomat iscusit au răspîndit faima moldovanului Ştefan al III-lea cel Mare, domnitor al Moldovei, pe totdeauna în întreaga lume. Nu în zadar, el este simbolul statorniciei şi dăinuirii Moldovei şi a moldovenilor.