Avansarea Moldovei în istorie a fost strîns legată de evenimentele şi schimbările ce se produceau în spaţiul de la nord-est de Nistru. Rusia de Sud-Vest, „adevărata Rusie” şi-a pierdut importanţa, căzînd sub dominaţia Poloniei, apoi a uniei polono-lituaniene. Dar în jumătatea a doua a veacului al XV-lea era în plină afirmare, înrîurind activ procesele politice din zonă, o altă formaţiune social-politică – Statul Rus Moscovit, Rusia Moscovită. Ştefan al III-lea cel Mare folosea orice căi de a stabili relaţii de bună înţelegere şi prietenie cu diferite ţări, fie Rusia Kieveană, fie cu Rusia Moscovită. La 1463 Ştefan se căsătoreşte cu Evdochia, fiica cneazului Kievului.

Ulterior s-a încuscrit cu marele cneaz al Rusiei Moscovite Ivan al III-lea, căsătorindu-şi fiica Elena (Elena Voloşanca) cu Ivan cel Tînăr, feciorul cneazului. Pe la 1487 au apărut posibilităţi reale de a pune bazele unei alianţe militare şi politice între Moldova şi Statul Rus împotriva Poloniei panilor, adversară a ambelor părţi. Începînd cu acea perioadă, marele cneaz al Rusiei Moscovite a notat de mai multe ori în documentele sale că se află cu Ştefan cel Mare „în cuscrie şi înţelegere”, că domnul Moldovei este „prieten prietenilor noştri şi duşman duşmanilor noştri”. Între Ştefan al III-lea cel Mare şi Ivan al III-lea a fost încheiat un tratat, al cărui text nu s-a păstrat. Existenţa lui este dovedită de declaraţia unui sol al lui Ştefan cel Mare la Moscova, care vorbea despre „Zapisele de înţelegere şi jurămîntul depus”. Acest tratat, după toate probabilităţile, a avut o anumită importanţă pentru ambele părţi. În 1497, cînd armatele polono-lituaniene porniseră o campanie împotriva Moldovei, oastea ducelui Lituaniei s-a întors înapoi, la intervenţia cneazului moscovit. Armia polonă, în cele din urmă a fost zdrobită la Codrul Cozminului (1497).

Pe de altă parte, acţiunile lui Ştefan cel Mare împotriva feudalilor polono-lituanieni întărea poziţiile Moscovei faţă de adversarii ei din vest. Tratatul, perceput aşa cum ne permit mărturiile timpului, şi-a păstrat efectul şi în prima jumătate a veacului al XVI-lea, de pildă, în anii domniei lui Petru Rareş. După ce Moldova a căzut definitiv sub suzeranitatea otomanilor, acest tratat şi-a pierdut valoarea.