Biserica ortodoxă serbează pe 8.09/21.09 Naşterea Maicii Domnului (Sînta Maria Mică), care în popor se numeşte Sînta Maria cea Mică, sau Precista Mică, continuatoarea străvechii Zeiţe mame din ciclul de credinţe precreştine. Există, pe alocuri, credinţa că această zi este a unei sfinte deosebite de Sîntămaria Mare. Sînta Maria Mică este considerată mai mică decît cealaltă, dar în această zi la fel ca şi de Sînta Maria cea Mare nu se lucrează.

Face parte dintr-un ciclu mai amplu de sărbători, toate alcătuind o perioadă tradiţională de înnoire, de prefacere a timpului calendaristic în preajma echinocţiului de toamnă. Aşa se şi explică credinţele şi practicile populare: pălăria nu se mai poartă, în ziua aceasta se jupoaie coaja ulmului şi a teiului spre a o folosi la legat; se credea că acum gerul aduce bruma pe pămînt, în vreme ce păsările călătoare, care se întîlnesc pe la noi, în special rîndunelele, începeau să plece spre ţările calde.

Sărbătoarea aceasta este aşteptată în multe localităţi din Republica Moldova a căror biserici poartă numele Sînta Maria Mică ca să se serbeze Hramul bisericii şi al satului. Femeile ce se numesc Maria, îşi serbează ziua numelui. Înaintaşii noştri au găsit de cuviinţă să serbeze Mariile într-o zi de mare bucurie, precum este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, tradiţie continuată şi în zilele noastre.

Amintim că numele ebraic Maria ar însemna „picătură de apă” şi că nimeni nu avea voie să lucreze la Sînta Maria Mică. Despre cei care nu respectau această interdicţie se credea că ies de sub supravegherea binecuvîntată a maicii Domnului.