Sfinții „doctori fără de arginți" și Damian, din Roma, sînt prăznuiți pe data de 1 /14 iulie. Nu trebuie confundați cu sfinții mucenici și doctori fără de arginți Cosma și Damian din Asia Mică (pomeniți pe 1/14 noiembrie). Acești sfinți au trăit în cetatea Romei în zilele împaratului Carin, și erau frați, iar cu meșteșugul doctori, vindecînd nu numai oameni, ci și animale. Ei cereau ca plată de la cei ce se lecuiau doar credință și mărturisirea în Hristos, și nimic altceva. Fiind pîrîți la împărat, că fac vindecările cu meșteșug fermecătoresc, ei nu au vrut să se dezică de Hristos, ci l-au convertit la creștinism și pe împăratul Carin, pe care l-au vindecat. Atunci împăratul i-a eliberat pe sfinți, trimițîndu-i cu cinste la locul lor.

După aceea dascălul lui Cosma și Damian, cel ce i-a învățat meșteșugul doctoriei, pizmuindu-i s-a suit cu dînșii într-un munte facîndu-se a merge ca să culeagă ierburi de leac. Astfel, pîndind mai întîi asu­pra unuia, l-a ucis cu pietre; apoi și pe celălalt. După aceea, luînd trupurile lor, le-a ascuns lîngă un izvor de apă ce era în apropiere.

Astfel sfinții doctori cei fără de plată, Cosma și Damian, s-au săvîrșit din viață și s-au învrednicit de cununile mucenicești.

În tradiția populară, sărbătoarea Sfinţilor Cosma şi Damian, doftorii fără de arginţi, cei care feresc oamenii de boli se mai numește Cosmandinul. Sărbătoarea este respectată pentru ca oamenii să fie feriţi de foc, atît de pîrjolul soarelui, care arde şi usucă recolta, cît şi de trăsnete şi incendii. Ţăranii din sate ştiu despre această sărbătoare că aceluia care nu păzeşte această zi şi lucrează la vie, soarele îi va dogorî via cu arşiţă şi se va usca.

În ziua de Cosmandin era timp prielnic pentru practicile de medicină populară, iar cei doi sfinţi erau invocaţi în descîntecele de lingoare (febră tifoidă) şi de răul copiilor (epilepsia), dar şi în alte boli.