„Limba Noastră" este o sărbătoare națională celebrată în Republica Moldova pe 31 august. Ea s-a născut în vîltoarea mișcării de renaștere națională de la sfîrșitul anilor '80 din RSSM. La 27 august 1989 la Chișinău avea loc Marea Adunare Națională, la care au participat circa 750.000 de oameni. În cadrul adunării, s-a cerut declararea limbii moldovenești ca limbă de stat și trecerea la grafia latină.

Pe 31 august 1989 în Sovietul Suprem al RSSM a fost votată cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională în Republica Moldova și zi de odihnă.

Pentru prima dată sărbătoarea „Limba Noastră" a fost marcată în 1990.

Anual această sărbătoare este marcată cu manifestări de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor, consemnată prin poezie, cîntec și joc, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiții populare și a momentelor care le-au marcat istoria. De regulă, festivitățile sunt deschise dimineața la Chișinău de catre oficialii republicii, prin depunerea de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt, precum și la busturile clasicilor literaturii naționale, amplasate în Gradina Publică ,,Ștefan cel Mare". Sărbătoarea se încheie în mod obișnuit printr-un concert susținut în Piața Marii Adunări Naționale.

În primii ani ai sărbătorii, fiecare 31 august aducea cu sine și dezvelirea a câte un bust pe Aleea Clasicilor din Chișinău.

În fiecare an cu ocazia sărbătorii „Limba Noastră " se organizează o suită întreagă de manifestații culturale. De la expoziţii, prezentări de carte, master class-uri, evoluții ale colectivelor artistice, pînă la lupte în stil medieval.

Este deja o tradiție ca la Biblioteca Naţională să se inaugureze pe 31 august Salonul Internaţional de Carte, unde sînt prezente mii de titluri de carte, realizate de edituri din țară și din străinătate.

În contextul sărbătorii „Limba Noastră" ținem să amintim că în patrimoniul spiritual al neamului sînt multe daruri moştenite de la înaintaşi, însă cel mai mare dar este limba naţională în care ne exprimăm identitatea şi comuniunea între generaţii, în care chemăm pe Dumnezeu în rugăciune, în care descriem frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului.

Limba naţională nu este doar un simplu mijloc de comunicare funcţională în societate, ci este o parte constitutivă a modului nostru propriu de a fi în lume şi de a cultiva comuniunea etnică în ţară şi pretutindeni, ca neam și popor.