Sfînta Mare Muceniță Varvara
Sărbătoarea din 4/17 decembrie, închinată Sfintei mucenițe Barbara, se numește în popor Varvara, Vîrvara. Ca în multe alte cazuri, tradițiile etno-folclorice ale sărbătorii acestea țin de cele două straturi: păgîn și creștin. Sfînta Varvara, este o martiră creştină. În scripturile bisericeşti este indicată originea sfintei din Nicomedia (astăzi Izmir, Turcia). Ea se numără printre aşa-numiţii „Patrusprezece Ajutători” invocaţi cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Varvara este considerată patroană a minerilor, geologilor, arhitecţilor, artileriştilor, prizonierilor ş.a.
Puţine dintre creaţiile populare amintesc despre ziua Sf. Varvara, doar cîteva credințe, formule verbale, povestiri (religioase-creștine).
O componentă a stratului păgîn se manifestă prin credința că din ziua aceasta noaptea devine mai lungă decît ziua. Astfel, în satele moldovenești auzim și astăzi spunîndu-se: „De la Varvara încep să se micșoreze zilele”. Altă componentă precreștină a sărbătorii este tratarea de către femei a bubelor, mai ales a vărsatului de vînt (în medicină – variola) la copii. Despre aceasta vorbesc și unele denumiri ale zilei în cauză − Sărbătoarea bubelor, Sărbătoarea vărsatului etc.
În trecut, pentru Sărbătoarea bubelor femeile coceau cîte trei turte, le ungeau cu miere și le dădeau copiilor (dacă aveau bube), zicînd: „Să fie buba bună ca pîinea și dulce ca mierea”. Se credea că ele asigură copiilor respectivi o protecție magică împotriva bubatului. În această zi pregăteau medicamente pentru urechi.
O povestire creștină non biblică spune, că niște oameni bogați aveau o fată mare nespus de frumoasă, pe nume Varvara. În timpul nunții sale ea a fugit, pentru că nu vroia să se mărite cu nici un flăcău, în afară de Hristos. Pentru aceasta părinții au pedepsit-o aspru. Mult timp au ținut-o încuiată în casă. Conform altei surse creștine, Varvara a fost închisă de tatăl ei păgîn, Dioscorus, într-un turn, astfel încît nici un flăcău să n-o vadă. Totuși, cavalerii au reușit să ajungă să o vadă. Varvara a devenit creștină în timpul absenței tatălui ei. A hotărît să trăiască, în continuare, în sihăstrie într-o baie construită de Dioscorus care avea două ferestre, ea însă a poruncit să se facă trei, iar cînd tatăl sau a întrebat-o de ce, a spus că în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. În furie mare, determinată de creștinarea fiicei, tatăl ei a ridicat sabia s-o omoare, ea s-a ascuns într-o piatră care s-a deschis miraculos în faţa ei, însă a fost găsită şi schingiuită, arsă, bătută, apoi tatăl său, cică i-a tăiat capul cu sabia sa. Însă moartea l-a găsit şi pe el în scurt timp, a fost lovit de un fulger și a murit.
Simbolul creștin al Varvarei este un chip de fată foarte frumoasă stînd într-un turn (în care a fost ținută de tatăl ei). Fata a suferit mult, a fost o martiră. O altă versiune a povestirii spune că Varvara a făcut multe fapte bune, pentru care Dumnezeu a luat-o în cer.
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1928
- Populația:
- 85 locuitori
Zaporojeț este un sat din cadrul comunei Mocra din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Localitatea se află la distanța de 29 km de orașul Rîbnița și la 104 km de Chișinău. Populaţia satului Zaporojeț alcătuia 85 de oameni în anul 2004. Satul Zaporojeț a fost înființat în anul 1928.