Cînd a apărut „chestiunea Basarabeană?”

„Chestiunea basarabeană” n-a apărut în 1812. Din simplul motiv, că ea, nici înainte, nici după 16 mai 1812, n-a fost formulată, n-a fost pusă de către nimeni. Nici în Europa, nici chiar la Bucureşti, care era atunci centru administrativ al coloniei otomane Ungrovlahia, nimeni nu s-a arătat deranjat de dezmembrarea Moldovei, nimeni nu s-a amestecat în tîrgul celor două mari imperii: Rus şi Otoman. Nimeni n-a condamnat afacerea lor, pe nimeni nu l-a durut sfîşierea Moldovei, nimeni n-a sărit în apărarea ei, n-a protestat. „Nici un suflet nu s-a sprijinit pe amintiri, - constata cu ruşine N. Iorga, - nu s-a deschis către speranţe pentru a da o luptă disperată, spre care s-ar putea îndrepta astăzi recunoştinţa noastră pioasă…”. De aceea pe atunci (1906) marele istoric român recunoştea: „Noi n-avem de cerut nimic de la nimeni şi nu ne îndesim la nici o pomană!”

„Problema Basarabiei”, adică a interesului expansionist, a poftelor străine faţă de spaţiul Pruto-nistrean, alipit în 1812 Rusiei, n-a apărut în 1918, ci cu cîteva decenii mai înainte.

În 1883 România, aliata Rusiei în războiul ruso-turc (1877-1878), aderă la Tripla Alianţă (Germania, Austro-Ungaria, Italia) - bloc de orientare anti-rusă. În urma convorbirilor sale din acel an cu I. C. Brătianu, şeful guvernului român, cancelarul Germaniei Bismarck a tras concluzia că premierul român „neapărat este gata pentru a merge împreună cu noi şi Austria”, dacă Tripla Alianţă „va acorda României sprijin în acapararea de teritorii din contul Rusiei”. I. C. Brătianu a adus vorba despre utilitatea graniţei româneşti pe Nistru, despre Basarabia, ajungînd să propună lui Bismarck să încheie o „alianţă ofensivă contra Rusiei”. Ulterior, examinînd proiectul de acord (dintre România şi Tripla Alianţă), Bismarck a observat în text „posibilităţi pentru şovinismul român” şi l-a avertizat pe G. Reiss, ambasadorul german la Viena: „România totdeauna va avea o mare ispită, dacă va apărea vreo posibilitate juridică, în numele poftelor revanșarde cuceritoare româneşti, ce se întind pînă la Nistru şi mai departe, să se folosească de participarea armatelor germano-austro-ungare”.

Aşadar, aşa-zisa „chestiune a Basarabiei” - afişarea intereselor expansioniste ale unor ţări pentru teritoriul dintre Prut şi Nistru, apare în 1883, la trei ani după ce statul român a fost recunoscut independent.

În 1917, ştiind de boleşniţa ereditară a clasei politice româneşti, diagnosticată „pohtă de Basarabia”, nemţii le-au servit-o ca nadă. Şi astfel. România a readus în prim-plan „problema Basarabiei”.

„Ocupaţi Basarabia!”

Orientarea impusă de baionetele româneşti

Intervenția

Proteste împotriva intervenţiei

Sfatul Ţării este învinuit de trădare

Făţărnicie regățeană

Sfatul Ţării mulţumeşte României pentru intervenţie

„Românii sînt judecători aici”     

„Sfatul Ţării nu mai era stăpîn pe situaţie”

Demiterea primului guvern al Republicii Moldoveneşti

Ţăranii, cea mai numeroasă putere a Moldovei

Deschiderea Congresului III al Ţăranilor

„Să alungăm românii în 24 de ore!”

„Libertatea pîngărită”