Cu toate că ocuparea Basarabiei germanii şi românii o hotărîseră încă la 26.12.1917 şi deci autorităţile româneşti aveau „mînă liberă”, aveau permisiunea „superiorilor” de a proceda cum vor în „Basarabia”, invazia românească era primejdioasă pentru iniţiatori din mai multe puncte de vedere: se încălca Armistiţiul germano-român de la Focşani, care interzicea redislocarea unităţilor româneşti; continuau să se încalce sfidător, începînd cu 7.12.1917, prevederile Tratatului de alianţă din 4.08.1916 (dintre România şi Rusia, Marea Britanie, Franţa), prin faptul că Regatul român năvălea asupra unuia din aliaţii săi (ministerul de externe rus de acum la 16.12.1917 apoi la 11.01.1918 a înaintat guvernului român note de protest, cerînd „scoaterea armatelor româneşti în afara hotarelor Republicii Federative Ruse”; dat fiind ca invazia românească nu s-a oprit, Sovietul Comisarilor Norodnici (guvernul sovietic) la 13.01.1918 a rupt relaţiile diplomatice cu România); provoca nemulţumirea Radei Ucrainene, interesul teritorial al căreia faţă de Republica Moldova nu era mai mic decît al României.

Deşi era lipsită de apărare, populaţia Republicii Democratice Moldoveneşti îşi manifesta deschis atitudinea duşmănoasă faţă de intervenţionişti – realitate confirmată la 7 decembrie la Leova, la început de ianuarie 1918 la Ghidighici, Corneşti, în timpul asedierii oraşului Bălţi şi, mai ales, a Benderului la 20-24 ianuarie 1918. Protivnicii regimului român de ocupaţie au format la Bender Comitetul Revoluţionar al Salvării Republicii Moldoveneşti. În proclamaţia Către populaţia Republicii Moldoveneşti „majoritatea Sfatului Ţării era acuzată de trădare a norodului, de cîrdăşie cu boierii români şi regele lor”. Proclamaţia chema masele populare la luptă contra intervenţiior, care „au ocupat teritoriul Basarabiei”. La 14.01.1918 a avut loc Congresul al II-lea al deputaţilor ţăranilor din judeţul Bălţi, care a luat în dezbatere, în primul rînd, chestiunile politice. S-a hotărît: „1. A nu recunoaşte puterea Sfatului Ţării, care nu exprimă voinţa norodului truditor, să fie arestaţi membrii vinovaţi; 2. A recunoaşte pe tot teritoriul Puterea Sovietelor...” Congresul a „protestat categoric amestecul brutal al acestei ţări (România) în treburile noastre interne”.