Cu toate că, în cadrul european, secolul XVIII se consideră secol al luminilor, „primele manifestări (ale acestei mişcări cultural-literare) ale iluminismului se observă în Moldova în ultimele decenii ale secolului XVIII şi începutul secolului XIX”, înrîurînd sensibil aspiraţiile de eliberare naţională, amplificînd procesele de laicizare a creaţiei literare, artistice în general. După cum au constatat cercetătorii moldoveni Iluminismul moldovenesc a vădit multiple tangenţe cu Iluminismul european şi cel rus, precum şi trăsături originale, determinate de specificele împrejurări din ţară.

Primii purtători ai mesajului iluminist pe teren moldovenesc au fost înalţi clerici A. Hotiniul, Iacob Stamati, prin aceasta exprimîndu-se în parte detaşarea lentă de orientarea religioasă predominantă a creaţiei. Acceptînd ideile binelui obştesc, pledînd pentru avansarea nivelului de viaţă şi cultural al populaţiei, pentru iluminiştii moldoveni prioritară devine (la începutul veacului XIX), preocuparea pentru afirmarea conştiinţei naţionale, ca factor mobilizator de luptă împotriva regimului turco-fanariot. Aici evidenţiindu-se misiunea ocrotitoare a Rusiei pravoslavnice, ceea ce desprindem în Voroava asupra Ţării Moldovei de V. Murguleţ (1821), în Înainte cuvîntare la Istoria Imperiei Rosiene de I. Caidanovskii Gh. Asachi (1832) ş.a.

Veacul XVIII este ultimul în istoria culturii moldoveneşti în care letopisania coexistă cu lucrările istorice propriu-zise. Este secolul ce încheie destoinic, prin N. Costih şi Ion Neculce, vestita letopisanie moldovenească şi în care se afirmă operele istorice ştiinţifice prin Dimitrie Cantemir. Se cuvine să accentuăm în mod deosebit: creaţiile acestor „doi coloşi ai culturii moldoveneşti” - Ion Neculce şi Dimitrie Cantemir rămîn inegalabile în acea epocă şi mai tîrziu pe întregul areal nord-dunărean.

• Savant domnitor: Dimitrie Cantemir

• Enciclopedia Moldovei

• Ultimii cronicari moldoveni  

• Ultimul mare cronicar, primul mare prozator