Instituţia politico-administrativă supremă a Moldovei era domnia. În fruntea ei se afla un domnitor cu dregători subordonaţi lui. Şeful statului, conducătorul Ţării Moldovei era domnitorul numit în documente gospodar, mai rar „господин, dux”… Domnitorul/gospodarul Ţării Moldovei era nu numai capul statului ci şi şeful administraţiei: numea/destituia marii dregători, numea cîrmuitorii ţinuturilor, pîrcălabii cetăţilor, vornicii Ţării de Sus, Ţării de Jos.

O instituție aparte în Statul Moldovenesc era Sfatul domnesc, care în unele documente se numeşte rada, alcătuit de domnitor din marii dregători – mari boieri. Titlul de voievod însemna, că gospodarul Moldovei era comandantul suprem al armatei. El organiza campaniile militare, planul de luptă, participa la bătălii.

Domnitorul era promotorul şi făuritorul politicii statului: aplana conflictele cu vecinii, semna tratate şi alianţe, declara război şi organiza expediţii de răspuns.

Numai domnitorul semna actele cancelariei de stat. Dar garanţia domniei erau boierii. În toate gramotele semnate de ei, domnitorii Moldovei se bazau pe credinţa boierilor noştri moldoveni. În Moldova de la începuturi şi pînă la a două domnie a lui Petru Rareş (1527-1538) domnia şi mitropolia formau un sistem unic de cîrmuire a ţării. Mitropolitul era a două figură după importanţă în ierarhia conducătoare a Statului Moldovenesc.

Adunarea ţării în Moldova este menţionată ca un organ popular, convocat numai în momentele cruciale, de mare însemnătate pentru destinele Statului Moldovenesc. Adunarea ţării este atestată documentar la 25.06.1441. Mai multe ştiri aflăm despre ea din letopiseţele moldo-slavone.

Dregătorii Moldovei aveau ierarhia lor. Printre primii se evidenţia  ̶  vornicul, care avea în supuşenie întregul personal al curţii; avea şi atribuţii militare: comanda armata în lipsa domnului. Vornicul Ţării de Jos, al Ţării de Sus erau administratori supremi ai acestor părţi ale Moldovei. Logofătul era şeful cancelariei: alcătuia, redacta actele, scrisorile oficiale, era purtătorul peceţilor domneşti. Dintre cei mai de nădejde sfetnici şi dregători, domnitorii, de pildă Ştefan cel Mare, numea pîrcălabi: comandanţi de garnizoane ai celor mai puternice cetăţi, şefii administraţiei ţinuturilor din preajma cetăţilor.

Armata Moldovei niciodată n-a fost numeroasă. În veacurile XIV-XV în Moldova mergeau la război, atunci cînd erau chemaţi, boierii cu cetele lor. Ţăranii numiţi vecini mergeau la luptă numai în cazurile de mare primejdie, cînd se chema oastea de strînsură. Orăşenii aveau sarcina să înarmeze cetele de orăşeni. Steagul era unitate militară din vreo 50 de oşteni, comandată de un stegar. Ostaşii de ţară erau numiţi slujitori.

Structura socială era alcătuită din cîteva pături. Baza socială, forţa producătoare principală a Moldovei rămînea ţărănimea – vecinii. Boierii formau pătura socială cea mai influentă. Orăşenii reprezentau diferite tagme: tîrgoveţi, meşteşugari, dregători, curteni. Ţăranii de asemenea se distingeau social: mazîli, rezeşi, ruptaşi, scutelnici.

Sub aspect administrativ-teritorial Moldova se împărţea în ţinuturi. Din 1436 au fost despărţite Ţara de Sus şi Ţara de Jos; ţinuturile erau alcătuite din ocoale, iar acestea – din sate şi slobozii.

Domnitorul Moldovei era şi judecătorul suprem al statului, care, în procese, trebuia să se călăuzească de obiceiul pămîntului/legea ţării – reguli tradiţionale nescrise. Cele mai vechi drepturi sociale din perioada de formare a relaţiilor feudale formează dreptul voloh. În urma completării şi adaptării la noile realităţi social-poilitice a dreptului voloh, după întemeierea Moldovei, s-a statornicit legea moldovenească, dreptul moldovenesc – norme de drept cutumiar feudal aplicate în primele veacuri de existenţă a Statului Moldovenesc. În spiritul tradiţiilor bizantine, „adaptate noilor realităţi geografice, social-politice, naţionale, economice, religioase şi culturale”, domnitorii se considerau proprietari ai întregului cuprins al ţării. Nu în zadar Roman I (1392-1394) se numea pe sine singur stăpînitor (самодержавный)  ̶  „stăpînitor al Ţării Moldovei de la munte pînă la mare”.

• Domnia

• Sfatul domnesc

• Domnia şi Mitropolia

• Adunarea ţării

• Boierii moldoveni – garanţia domniei

• Dregătoriile

• Armata

• Flota Moldovei

• Cetățile Moldovei
  

• Capitalele Moldovei

• Structura socială

• Structura administrativă

• Legea moldovenească

• „Singuri stăpînitori”