Domnitorul era făuritorul şi promotorul politicii statului: aplana conflictele cu vecinii, încheia tratate de alianţă, declara război sau declanşa expediţii de răspuns, dădea „salvconducte” (documente de liberă trecere), supraveghea corespondenţa externă. Numai domnitorul semna actele Cancelariei de stat, semna şi depunea acte omagiale de vasalitate. Însă cu toată puterea supremă ce o avea, domnitorul Moldovei semna documentele emise de cancelaria domnească, mai ales cele externe, cu învoirea boierilor, asigurîndu-se de credinţa lor. Chiar şi în gramotele de danie, de întărire domnitorii Moldovei se sprijină pe credinţa păturii sociale dominante în stat, în virtutea faptului, că în Moldova „boierii, mari şi mici, sînt garanţia puterii şi stabilităţii domniei”. Această realitate social-politică este confirmată pe larg de documentele Moldovei. Semnînd documentul său din 30.03.1392 Petru I Muşat, deşi se numeşte „marele singur stăpîniior..., care stăpîneşte Ţara Moldovei”, se bazează şi pe „credinţa” unor mari dregători, inclusiv credinţa tuturor boierilor moldoveni. Prin hrisovul din 8.03.1407, dăruind boierului Popşa Mihail satul Scorţeşti, Alexandru cel Bun îşi ia drept temei „вера усех бояр молдавских и великих и малых” (credinţa tuturor boierilor moldoveni, mari şi mici), căre va deveni tradiţională pentru actele Cancelariei Statului Moldovenesc din epoca medievală. Documentul este semnificativ şi din punct de vedere social: pentru prima dată atestă diferenţierea proprietarilor: boieri mari şi mici. Conştienţi de importanţa boierilor în viaţa politică a statului, Domnitorii Moldovei, mai ales în actele omagiale, se bazează nu numai pe credinţa înalţilor dregători, pe care îi enumeră respectuos, pe credinţa tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici — „garanţia puterii şi stabilităţii domniei”, ci şi pe întreg poporul Moldovei  ̶  baza socială a domniei.

Astfel, în omagiul lui Ştefan I, domnitorul Moldovei, depus regelui Wladislaw al Poloniei, din 6.01.1395 voievodul moldovan „făgăduieşte că vom fi credincioşi coroanei Crăiei Polone... cu toţi boierii noştri şi cu toţi pămîntenii şi cu slugile şi cu tot poporul Ţarii Moldovei” (со всем посольством Земли Молдавской). Lа 1.08.1404 Alexandru cel Bun, „воевода молдавскый” depune jurămînt de credinţa suzeranului polon împreună cu „наши слугы, земляны молдавскыя... и уси бояре молдавсцыи”...