Introducere la capitolul „Economia”

În domeniul economiei nu avem cu ce ne lăuda, în cei 31 de ani care au trecut de la proclamarea independenţei am realizat foarte puţine. Noi nu avem bănci cu capital naţional cu adevărat mari, capabile să finanţeze pe deplin business-ul din Moldova, nu avem nici pieţe de desfacere sigure pentru domeniile cu orientare spre export, nu avem nici corporaţii locale transnaţionale, capabile să concureze eficient pe pieţele externe, agricultura noastră este distrusă şi se restabilește foarte încet, infrastructura turistică a ţării este slab dezvoltată şi nu există o politică de stat coerentă pentru dezvoltarea sa, cumpăram din străinătate majoritatea mărfurilor de consum şi nu putem proteja afacerile legale de economia tenebră a mărfurilor şi serviciilor.

În ţară nu se produc electrocasnice, calculatoare, automobile, motociclete şi biciclete, ceasuri, echipamente electrice de iluminat şi alte mărfuri de consum larg, multe tipuri de alimente, este slab dezvoltată industria de producere a îmbrăcămintei, încălţămintei, mobilei, bibelourilor, materialelor decorative pentru construcţie. Ştiinţa noastră este ineficientă, iar realizările sale minore nu sunt implementate în economia naţională. Ca rezultat, nu am reuşit încă să creăm condiţii pentru dezvoltarea materială şi spirituală a tuturor cetăţenilor din ţara noastră, astfel ca consecinţă, mulţi au plecat la muncă peste hotare, lăsîndu-şi copiii şi părinţii. Economia slab dezvoltată, lipsa fondurilor în bugetul de stat nu pot oferi un nivel de trai decent celor care au rămas în ţară, provocînd nemulţumirea majorităţii cetăţenilor de politica socială a statului.

Am rămas în urmă, sîntem cea mai săracă ţară din Europa. Dar în acelaşi timp în Republica Moldova locuieşte un popor talentat, muncitor, pozitiv, care mai are şi o educaţie aleasă. Care e problema, atunci? Cum se spune, dacă sîntem atît de deştepţi, de ce sîntem atît de săraci? Răspunsul la această întrebare este important. Pentru a ne mişca în direcţia dezvoltării este necesar să înţelegem ce greşeli am făcut în procesul de construire a economiei de piaţă. Ce nu ne-a permis să menţinem şi să dezvoltăm în condiţiile noi, baza materială rămasă de pe timpurile Uniunii Sovietice?

Vom răspunde imediat la această întrebare, căci răspunsul este clar şi simplu: lipsa cunoştinţelor necesare!

Liderii noştri, care au venit la putere acum 30 de ani şi acei care vin succesiv pe tot parcursul acestor ani nu au avut şi nu au cunoştinţele necesare referitor la principiile, care trebuie urmate pentru a forma un sistem financiar eficient şi alte infrastructuri ale economiei de piaţă, principii care odată urmate ar duce la realizarea intereselor statului, a societăţii şi majorităţii oamenilor... Liderii noştri nu prea înţelegeau cu adevărat şi nu înţeleg nici acum, motivele şi interesele statelor străine şi organizaţiilor internaţionale „venite rapid în ajutorul nostru”, cu un pic de bani, iar, în general, cu un sfat. „Ne ajută” şi astăzi.

Nu aveau aceste cunoştinţe nici consilierii economici ai liderilor noştri, îndoctrinaţi cu studiile sovietice şi sfaturile consultanţilor occidentali, în care nu trebuia să fi avut încredere, anume din motivul că „încercau sincer să ne ajute”. Conducătorii noştri primeau în grabă informaţii despre unele aspecte ale economiei de piaţă, fără să intre în detalii, însă precum spuneau înţelepţii − în detalii se ascunde adevărul. Conducătorii noştri şi asistenţii acestora, din păcate, nu au reuşit să obţină cunoştinţele necesare, însă au însușit bine miturile despre economia de piaţă, care le-au şi pus în aplicare pentru a conduce statul.

Iată care sînt miturile:

1. Tot ce este posibil, trebuie să fie privatizat şi cît mai repede.

2. Statul ar trebui să se retragă pe deplin de la gestionarea economiei - piaţa atotputernică le va reglementa pe toate.

3. Pămîntul agricol trebuie împărţit între milioanele de ţărani, căci „pămîntul trebuie să aibă stăpîn”.

4. În occident trăiesc nişte unchi-democraţi foarte buni, care ne iubesc foarte mult, ne doresc binele fără preget, ei sînt experţi în relaţiile de piaţă, şi, de aceea ne vor da bani, sfaturi bune şi vom trăi pînă la adînci bătrîneţe huzurind.

5. Trebuie create condiţii egale pentru toţi – şi pentru străini, şi pentru localnici. Odată ce vom face acest lucru, capitalul străin va curge larg în ţara noastră, dezvoltînd economia locală în beneficiul poporului moldovenesc.

6. Economia de piaţă începe de la moneda forte, care trebuie să poată fi cumpărată şi vîndută liber. În plus, fiecare persoană (inclusiv fizică) care are valută străină ar putea avea drepturi nelimitate pentru comerţul exterior.

7. De problemele emiterii banilor şi de gestionarea activităţilor financiar-bancare ale statului ar trebui să se ocupe doar Banca Centrală (BNM), iar Guvernul nu trebuie să se implice, decît poate doar în calitate de consultant.

8. Creditele (şi depozitele) în lei, în mod obligatoriu, trebuie să fie considerabil mai scumpe decît cele în valută străină (liber convertibilă).

9. Este necesar ca în ţară să fie atras capitalul bancar din străinătate, căci cei din străinătate dispun de mulţi bani ieftini şi pe termen lung. Băncile cu capital naţional, dar mai ales cu capital de stat nu trebuie să existe în mod obligatoriu, ne putem lipsi de minune de ele.

În 20 de ani de independenţă ne-am condus de aceste mituri, ceea ce nu a adus un rezultat pozitiv, ţara e şi mai săracă, dar ele sînt încă destul de viabile şi constituie baza politicii tuturor Guvernelor Republicii Moldova. Mai încercăm ca altă dată să privatizăm totul, statul „nu se implică” în business, lăsîndu-l singur să facă faţă problemelor de finanţare, concurenţei neloiale din partea companiilor străine pe pieţele din Republica Moldova şi de peste hotare, problemelor de securitate şi amplasare teritorială, în fel şi chip este „constrînsă” unica bancă, pachetul de control al căreia aparţine statului. Sistemul nostru financiar-bancar este mic, scump, deserveşte extrem de ineficient economia, este dirijat de Banca Naţională, conducătorii căreia au privilegii foarte mari în a gestiona economia, nu au, însă, nici o obligaţiune faţă de alegători şi sînt în întregime sub controlul instituţiilor financiare internaţionale. Stimularea businessului – luarea a cît mai mulţi bani străini ieftini duce la o reducere semnificativă a cantităţii banilor în lei, neîncrederea crescîndă faţă de moneda naţională, pierderile mari din cauza cursului de schimb diferit, deturnarea banilor din economie şi confuziile de contabilitate şi cele din dările de seamă ale companiilor moldoveneşti.

Cel mai important e că noi „rătăcim” prin ţări străine, în căutare de simpatie şi pomană de la unchii şi mătuşile bune, în loc să înţelegem interesele globale, de care se conduc politicienii de peste hotare, esenţa legilor economice, care au fost create în Occident, precum şi interesul nostru moldovenesc propriu, dar mai ales locul nostru în această lume.

Viaţa ne sugerează, că ne cunoaştem mai bine problemele proprii şi ar trebui să rezolvăm de sine stătător propriile obiective de dezvoltare economică, căci nimeni dintre străini, precum ne demonstrează experienţa de peste 20 de ani, nu ne va ajuta.

Obiectivul nostru nu este să cerem, ci să ne cîştigăm banii. Noi nu trebuie să-i solicităm nu pentru că nu ni se vor da. Tot ni se dau şi ni se dau bani, ni se iau însă mult mai mulţi decît ni s-au dat, sînt luaţi, însă astfel, încît să nu înţelegem cînd şi cum ne sînt luaţi, culmea e că le mai şi mulţumim. Iar cel mai important este că ei nu ne învaţă şi nu ne vor învăţa niciodată cum să cîştigăm bani.

Mai mult decît atît, ni se oferă o astfel de consultanță, încît companiile din Moldova să nu devină vreo dată concurenţi de afaceri pentru acele ţări, care ne consultă şi ne oferă credite prin intermediul instituţiilor financiare internaţionale. Ei au luat, iau şi vor lua de la noi mai mult decît ne-au dat, căci politicienii din orice ţară se gîndesc exclusiv la electoratul lor. Estul şi vestul au suficiente probleme, iar liderii lor nu sînt aleşi de moldoveni. Politicienii occidentali au electoratul lor, problemele lor economice, şomaj şi obiective de soluţionare ale problemelor sociale. Şi aceste probleme sînt suficiente, pentru a nu se ocupa cu munca de caritate în alte ţări. Noi, însă ne pierdem timpul, alergînd prin lume cu mîna întinsă, distrăgîndu-ne atenţia cu probleme inexistente, care induc în eroare politicienii şi îi fac să se abată de la cursul magistral de dezvoltare, astfel, ajungem să fim dependenţi de creditori, situaţia în ţară se agravează tot mai mult din cauza acestei dependenţe. În cele ce vor urma, vă vom demonstra care este structura economiei mondiale, pe cine deservesc legile economice „obiective”, cum şi de ce ne „duc de nas” consultanţii internaţionali şi în ce mod trebuie să-şi formeze ţara noastră propria economie, pentru a hotărî problemele de bază ale poporului Republicii Moldova şi a-şi găsi locul în divizarea internaţională a forţei de muncă.

Vă vom spune adevărul, nu pentru a da vina pe Vest sau Est, ci pentru ca factorilor de decizie din Moldova să le fie mai uşor să înţeleagă, bazîndu-se pe această cunoaştere, cum să coopereze eficient cu ţările străine şi organizaţiile internaţionale. Trebuie să elaborăm o politică economică care să contribuie la dezvoltarea statului şi businessului local, dar nu una care să conserve problemele, o politică, care să dezvolte suveranitatea şi nu un sistem de înrobire cu obligaţiuni internaţionale. Este necesar ca noi, în sfîrşit, să elaborăm o politică, rezultatul căreia va consta într-o colaborare echitabilă, cointeresată cu ţările Europei şi lumii în beneficiul poporului nostru şi popoarelor care ne sînt partenere.

Planul compartimentului "Economia"

1. Introducere

2. Ce trebuie să știe orice politician

3. Stabilirea priorităţilor de dezvoltare

4. Problemele de bază și sarcinile prioritare

5. Măsuri pentru dezvoltarea pieţei interne:

5.1. Stimularea dezvoltării sectoarelor și teritoriilor prioritare

5.2. Redresarea mediului înconjurător

5.3. Reforma sistemului de finanţare a economiei

5.4. Reforma sistemului de comerţ

5.5. Dezvoltarea turismului şi a infrastructurii de transport

În viitorul apropiat vor fi disponibile următoarele puncte:

5.6.Dezvoltarea agriculturii şi a provinciei
5.7. Dezvoltarea energeticii, optimizarea consumului de energie
5.8. Reforma ramurii construcțiilor
5.9. Dezvoltarea sectorului IT
6. Dezvoltarea exporturilor
7. Relaţiile dintre business şi guvern
8. Perfecționarea sistemului fiscal

* Fiecare politician trebuie să ştie
* Stabilirea priorităţilor de dezvoltare
* Problemele de bază și sarcinile prioritare
* Măsuri pentru dezvoltarea pieţei interne
* Dezvoltarea domeniilor şi teritoriilor prioritare
* Restabilirea mediului înconjurător
* Reforma sistemului de finanţare a economiei
* Reformarea sistemului de comerţ
* Dezvoltarea turismului și infrastructurii transportului. Turismul