Ucraina este unul dintre cei mai importanţi jucători activi, care participă la soluţionarea conflictului transnistrean. Reieşind din caracterul confruntării dintre Chișinău, Moscova şi Tiraspol, dar şi lunînd în consideraţie prezenţa ilegală a trupelor ruse pe segmentul corespunzător al frontierei de sud-vest a Ucrainei, Transnistria ca regiune ar trebui să fie zonă de interes strategic a acestui stat în ceea ce priveşte asigurarea stabilităţii şi securităţii.

Însă, atunci cînd se încearcă să se găsească o linie strategică a Kievului, în ce priveşte această enclavă se creează o asemenea impresie că Ucraina, în general, e cu ochii pe Rusia sau pe Occident şi se orientează în funcţie de interesele sale politice şi economice pe termen scurt. O strategie independentă a Kievului în regiune nu poate fi urmărită.

În acelaşi timp, Ucraina continuă să joace un rol activ în asigurarea securităţii pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Conform acordului interguvernamental moldo-ucrainean din 3 martie 2006 au fost introduse noi reguli de trecere a mărfurilor peste frontiera moldo-ucraineană. Partea ucraineană a început să permită trecerea mărfurilor transnistrene doar în cazul, în care acestea sînt perfectate de vama moldovenească.

Kievul şi Chişinăul sînt membre ale CSI şi formal – aliaţi în blocul GUAM, oficial Kievul este pentru unitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Pe de altă parte, o serie de organizaţii politice liberal-naţionaliste cu orientare de dreapta susţin ideea integrării Transnistriei cu Ucraina, exercitînd presiune asupra guvernului acestei ţari. După alegerea lui Viktor Ianukovici preşedinte al ţării, Ucraina a trecut treptat la o susţinere mai pragmatică a propriilor interese, tinzînd să se menţină pe poziţia echidistantă în raport cu partenerii din est şi vest. Cu toate acestea, o anumită apropiere a poziţiilor Kievului şi Moscovei în problema transnistreană trezeşte o anumită îngrijorare.

Chiar dacă numărul cetăţenilor ucraineni din Transnistria nu depăşeşte 3 mii de oameni, conducerea autoproclamatei republici sprijină organizaţiile etno-culturale şi socio-politice ucrainene. Astfel, Uniunea Ucrainenilor din Transnistria are filiale în toate raioanele din stînga Nistrului. A fost creat un liceu ucrainean la Tiraspol, în şcolile locale se creează clase cu studiere în limba ucraineană. Trebuie remarcat faptul că, în ciuda statutului oficial al limbii ucrainene, marea majoritate a ucrainenilor din Transnistria rămîn a fi vorbitori de limbă rusă.

Conducerea „RMN” tinde să joace „cartea ucraineană” şi se aşteaptă la o colaborare transfrontalieră cu Ucraina mult mai activă, mai ales la o conlucrare cu regiunile ucrainene. Autorităţile de la Tiraspol, de asemenea, periodic, revin la ideea de „întoarcere a teritoriului transnistrean” în componenţa Ucrainei, apropiat ca mentalitate şi memorie istorică. Propaganda oficială a regimului separatist promovează insistent ideea, că o astfel de modalitate de rezolvare problemei pe termen lung promite mult mai multe perspective pentru economia regiunii, decît fiind pe deplin independentă ca parte componentă a „Republicii Moldova împotmolită în datorii”. Numai regiunea Odessa cu porturile sale, industria şi potenţialul său economic îi va permite, cică, Transnistriei să poată respira uşor.

Cu toate acestea, politicienii ucraineni judicioşi înţeleg, că interesele pe termen lung ale Ucrainei constau în evitarea posibilei înghiţiri pe viitor a Republicii Moldova de către România, căci în caz contrar, România unită va avea pretenţii teritoriale serioase faţă de Ucraina. Salvarea de aceste pretenţii ar putea fi păstrarea suveranităţii Republicii Moldova, iar cel mai important factor în păstrarea acestei suveranităţi este reintegrarea Moldovei. Ucraina poate şi trebuie să-şi joace rolul întru realizarea acestei sarcini.

* Cauzele care au stat la baza conflictului transnistrean şi evoluţia sa
* Integritatea teritorială a statelor pe dimensiunile internaţionale, juridice şi geopolitice
* Conflictul transnistrean – caracteristici şi clasificări
* Analiza sistemică a conflictelor internaţionale
* Interesele pe termen lung şi politica Rusiei în contextul conflictului transnistrean
* Politica Uniunii Europene, a Statele Unite şi OSCE în procesul tentativelor de soluţionare a conflictului
* Poziţia României referitor la problema restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova
* Cauzele principale, care împiedică soluţionarea conflictului
* Strategia soluţionării conflictului transnistrean - principii de bază
* Tactica soluţionării conflictului transnistrean