La etapa actuală de dezvoltare administrația publică are drept obiect o societate de tranziţie, cu trăsăturile de dezvoltare caracteristice − o economie slabă, tensiune socială şi un nivel conflictual în creştere, sporirea neîncrederii în instituţiile sociale, dar şi ale democraţiei în general, abateri de la normele sociale de comportament. În această perioadă are loc un dezechilibru al intereselor diferitor grupuri sociale, creşte polarizarea economică, este distrus modelul dreptăţii sociale însuşit de societate. În ansamblu, fenomenele distructive precum corupţia, arbitrarul birocratic, „clientelismul” , etc., reprezintă diferitele forme de abuz a puterii publice.

Prin urmare, una dintre sarcinile prioritare este elaborarea şi implementarea unor măsuri eficiente şi complexe împotriva diverselor abuzuri din partea structurilor puterii de stat, dar şi a anumitor funcţionari.

Problema creării unui mecanism politico-legal de contracarare a abuzurilor de putere în Republica Moldova la etapa actuală are un caracter politic, juridic şi importanţă socială, în general, pentru că în condiţiile în care se păstrează instabilitatea există riscuri sociale legate de securitatea naţională. De aceea, una dintre priorităţile statului moldovenesc este de a minimiza abuzurile de prerogativele puterii, iar acest proces ar trebui să devină sarcina principală a dezvoltării strategice şi acest proces trebuie să aibă un caracter sistemic de natură politică şi juridică, să nu se limiteze la bine cunoscutele campanii „anticorupţie” ş.a.

Pentru a contracara abuzurile de putere este nevoie să fie construit un model adecvat de stabilitate şi continuitate a puterii, separarea puterilor în stat, funcţionarea eficientă a instituţiilor parlamentare şi judecătoreşti, ale instituţiilor de drept şi structurile societăţii civile de origine moldovenească (de opoziţie şi extraparlamentare, care nu fac parte din partidele politice, sindicate, etc.).

Sursa erorilor sistemului, conflictelor şi factorul intern de destabilizare al statului moldovenesc o constituie diferite forme de abuz ale puterii executive, care au loc atît în sistemul de conducere al statului, cît şi în cel local. Baza fărădelegilor puterii în domeniul guvernării statului o constituie împuternicirile largi ale autorităţilor puterii executive şi a anumitor funcţionari, dar şi fondul salariilor mic şi instruirea insuficientă a acestor persoane din punct de vedere profesional şi moral, lipsa controlului eficient din partea societăţii.

Dintre cele mai periculoase abuzuri sociale în domeniul politicii de legiferare şi de guvernare în perioada de tranziţie ar trebui numite, în primul rînd, aşa-numita „oligarhizare” a procesului în cauză. Coruperea înalților funcţionari de partid, legislatorilor şi birocraţilor, de către anumite grupuri financiare, industriale dar şi a alte grupări, inclusiv criminale în scopuri egoiste pentru a fi adoptate acte juridice cu caracter normativ şi de lege, care nu corespund intereselor publice (legi, decrete, regulamente, etc.) şi utilizarea fondurilor publice cauzînd prejudicii ireparabile societăţii şi statului.

Este nevoie de un sistem eficient şi integru de măsuri instituţionale, juridice şi organizatorice împotriva abuzului de putere:

1. Instituţionalizarea politico-legală a principiului de maximă transparenţa a activității organelor puterii de stat şi a conducătorilor lor, interacţiunea lor obligatorie cu instituţiile societăţii civile de origine moldovenească (partide politice, sindicate, organizaţii pentru drepturile omului, asociaţii religioase, etc.).

2. Desfăşurarea expertizei anticorupţie şi sociale a celor mai importante decizii luate de către funcţionarii publici din administrația centrală și locală;

3. Adoptarea unui act normativ special care ar reglementa activităţile de lobbysm.

4. Stabilirea ordinii şi duratei maxime a termenului de adoptare a proiectelor de lege din momentul depunerii și pînă la adoptare, mai ales a acelora de importanță socială.

5. Înăsprirea responsabilităţii reprezentanţilor puterii legislative şi executive pentru abuzurile admise.

6. Perfecţionarea sistemului de formare profesională şi morală a viitorilor funcționari publici, îmbunătăţirea sistemului de recalificare a funcţionarilor publici aflaţi în serviciu şi introducerea sistemului de motivare pe termen lung a funcţionarilor de diferite ranguri, care respectă întru totul legea.

* Optimizarea conducerii politico-administrative
* Responsabilitatea elitei politice pentru calitatea conducerii politico-administrative
* Asigurarea colaborării forţelor social-politice şi consolidarea societăţii
* Perfecţionarea sistemului de stat şi politic
* Ideologia partidelor şi cultura politică
* Opoziţia ca subiect al procesului democratic şi politic