Prevenirea ameninţărilor numite necesită soluţionarea unui număr mare de obiective strategice, tactice şi practice. Trebuie să evidenţiem domeniile prioritare de consolidare a statalităţii moldoveneşti şi să formulăm priorităţile pentru fiecare dintre ele.

Securitatea persoanei este o componentă esenţială a securităţii naţionale şi unul dintre obiectivele principale ale dezvoltării socio-politice şi socio-economice a comunităţilor de oameni şi a statelor civilizate ale lumii.

Securitatea persoanei înseamnă protecţia persoanelor împotriva pericolului de natură violentă sau non-violent. Aceasta stare se caracterizează prin lipsa creşterii ameninţărilor în ce priveşte drepturile omului, siguranţa şi chiar viaţa sa. Securitatea persoanei înseamnă protejarea oamenilor de ameninţări şi situaţii grave larg răspîndite, prin consolidarea capacităţilor de contracarare eficientă a acestora.

Conceptul de securitate al personalităţii însemnă cu siguranţă mult mai mult decît absenţa conflictului violent. Acesta cuprinde domeniul drepturilor omului, accesul la oportunităţi economice, odihnă, educaţie şi servicii medico-sanitare. Acesta este un concept cuprinzător, care include problematica eliberării membrilor societăţii de frică şi sărăcie, la baza căruia va sta conceptul protecţiei libertăţilor fundamentale şi extinderea drepturilor personalităţii. Acest concept include, de asemenea, posibilitatea pentru cetăţeni de a-şi proteja cu uşurinţă familia de negativul, prostul gust şi imoralitatea, cu care bombardează serviciile mass-media moderne oamenii.

Strategia asigurării securităţii individuale este construită în baza identificării gradului de protecţie al oamenilor expuşi ameninţărilor şi riscurilor. Aceasta înseamnă, de asemenea, că statul moldovenesc trebuie să creeze sisteme politice, sociale, de protecţie a mediului, economice, informaţionale, militare şi culturale, care să ofere oamenilor elementele de bază pentru existenţă, păstrarea demnităţii.

Securitatea militară. Securitatea militară asigură protecţia statului împotriva atacurilor armate din afară, inviolabilitatea teritorială şi integritatea, libertatea şi independenţa statului şi este caracterizată de starea forţelor armate şi de felul lor, care la rîndul său permit să acţioneze prompt şi să suprime ameninţările externe cu caracter militar şi să menţină un anumit echilibru al puterii şi locul ţarii pe arena internaţională.

Securitatea militară a Moldovei presupune că Forţele Armate Naţionale trebuie să aibă structura optimă, precum şi caracteristicile cantitative şi calitative, capabile să neutralizeze sau să evite pericolul militar. Anume din acest motiv Republica Moldova are nevoie de o armată care are toate posibilităţile de a răspunde adecvat ameninţărilor curente într-o lume în schimbare în cazul oricăror scenarii, să garanteze securitatea şi integritatea teritorială a ţării. Toate aceste aspecte ale conţinutului securităţii naţionale, precum şi dinamica schimbării ameninţărilor şi pericolelor în acest domeniu, ar trebui să găsească reflectarea adecvată în Concepţia despre Securitatea Naţională şi Doctrina Militară a Republicii Moldova. Din punctul de vedere al protejării intereselor naţionale, cooperarea politică şi militară pe arena internaţională, în baza condiţiilor reciproc avantajoase şi acceptabile, rămîne actuală pentru Moldova. Principalele priorităţi în acest caz rămîn a fi − neutralitatea politică, menţinerea stabilităţii politice regionale, relaţiile de bună vecinătate şi paritatea militar-strategică.

Siguranţa în sfera internaţională, se caracterizează prin absenţa ameninţărilor la adresa păcii mondiale şi a celei din anumite regiuni, asigurarea protecţiei intereselor naţionale şi valorilor de ameninţările internaţionale.

Varietatea şi complexitatea problemelor interne şi internaţionale, precum şi existenţa situaţiilor de criză presupune o evaluare în timp util a priorităţilor fiecăreia dintre ele în politica externă a Republicii Moldova. Concentrarea resurselor politico-diplomatice, militare, economice, financiare şi de altă natură pentru soluţionarea obiectivelor prioritare ale politicii externe ar trebui să fie proporţională ca valoare şi efectivă pentru interesele naţionale ale Republicii Moldova, iar gradul de participare în afacerile internaţionale – adecvat contribuţiei reale la consolidarea poziţiei ţării.

Relaţiile de înţelegere reciprocă şi cooperare cu alte state, la nivel regional şi global, sînt resursele-cheie ale Moldovei pentru promovarea intereselor naţionale în politica externă. În timp ce interesele naţional-statale includ interesele de menţinere a ordinii, prin stabilirea relaţiilor lor cu ţările vecine şi cu aliaţii săi. Cea mai importantă condiţie pentru o politică externă eficientă este profesionalismul şi stabilitatea corpului diplomatic, precum şi continuitatea politicii externe în guvernele care se succed.

Securitatea economică contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea normală a economiei ţării şi a mecanismului său economic, dar şi segmentelor sale diferite − financiare, bancare, investiţionale, fiscale, etc. În acest sens, este importantă politica statului, care asigură dezvoltarea sistemului financiar naţional cu eficacitate înaltă, precum şi crearea stimulenţilor pentru dezvoltarea ramurilor prioritare şi distribuirea uniformă a activităţii economice pe întreg teritoriul ţării.

Acest tip de securitate presupune capacitatea statului moldovenesc şi a societăţii de a asigura un volum minim necesar al produsului naţional pentru supravieţuirea de sine stătătoare şi dezvoltarea ţării. Concomitent, aceasta e şi o sarcină de protecţie a resurselor economice strategice ale ţării de impactul şi controlul forţelor ostile şi criminale, precum şi de asigurare a drepturilor fundamentale economice şi a libertăţilor cetăţenilor.

Securitatea politică înseamnă inviolabilitatea suveranităţii naţionale, viabilitatea orînduirii de stat şi sistemului constituţional, formarea şi funcţionarea eficientă a sistemului politic, dar şi a tuturor instituţiilor de stat în interesul majorităţii cetăţenilor, inadmisibilitatea presiunii externe şi a amestecului brutal în treburile statului a forţelor din afara.

Problemele de formare, întreţinere şi implementare în practică a securităţii politice sînt actuale pentru Republica Moldova, sînt legate de politica de stabilitate, maturitatea şi responsabilitatea partidelor politice, de supremaţia legii în societate şi depind de acţiunile eficiente ale puterii de stat. Sistemul politic şi de stat al societăţii moldoveneşti contemporane nu este încă în măsură să răspundă adecvat provocărilor, pericolelor şi ameninţărilor din acest domeniu. Moldova trebuie să înţeleagă şi să formeze un mecanism eficient pentru asigurarea securităţii politice.

Ameninţările la adresa securităţii interne a Republicii Moldova derivă în primul rînd, din structura societăţii, gradul său de fragmentare şi de cît de profundă e diferenţierea, inegalitatea socială şi fragmentarea politică datorită prezenţei unui număr mare de partide mici. În acest context, securitatea sistemului politic trebuie construită pe principiul solidarităţii sociale şi a responsabilităţii pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei, societăţii şi statului.

Securitatea socială presupune starea societăţii, în care se realizează principiile fundamentale ale dreptăţii sociale, asigurarea cetăţenilor cu bunurile sociale de bază şi a unui nivelul înalt de trai: protecţia vieţii, sănătăţii, bunăstării, drepturilor şi libertăţilor omului, ceea ce, în ansamblu, oferă o bază a stabilităţii sociale.

Securitatea socială în Republica Moldova poate fi asigurată prin crearea condiţiilor pentru consolidarea societăţii şi atingerea stabilităţii sociale, bazate în primul rînd pe rezolvarea cu succes a obiectivelor programelor naţionale de sănătate, locuinţelor accesibile, învăţămîntului, creşterea numărului populaţiei, asigurarea cu pensii.

Aceste obiective strategice pot fi realizate în condiţiile creşterii economice, promovarea unui curs economic eficient al ţării.

Securitatea legală este strîns legată de un stat de drept şi înseamnă respectarea necondiţionată a normelor legale, atît de către cetăţenii de rînd, cît şi de organelor statului, precum şi realizarea garantată a totalităţii drepturilor şi obligaţiilor stabilite de legislaţia în vigoare. În această problemă o mare importanţă are selectarea, instruirea, formarea morală şi susţinerea materială a persoanelor care lucrează în acest domeniu.

Securitatea informaţiilor se referă la aspectele interne şi externe ale securităţii naţionale şi este menită să protejeze siguranţa spaţiului de informare, a patrimoniului cultural al ţării, dar şi informaţii speciale, care alcătuiesc secretele de stat şi profesionale.

Într-un sens mai larg ea înseamnă suprimarea efectelor nefavorabile ale influenţei informaţional-propagandistice asupra cetăţenilor Republicii Moldova, legate de răspîndirea ideilor ostile intereselor de stat, tradiţiilor culturii naţionale, identităţii şi ordinii legale.

Transparenţa frontierelor de stat pentru fluxul de informaţii a creat o situaţie fundamental diferită în funcţionarea instituţiilor guvernamentale, iar integrarea infrastructurilor statului în baza sistemelor informaţionale (bancare şi financiare, de transport, reţelelor electrice şi conductelor de gaze), le-a transformat în obiecte-ţintă de confruntare a mijloacelor informaţionale. Devine evident faptul, că imposibilitatea gestionării de facto a spaţiului informaţional din propria ţară duce la limitarea semnificativă a suveranităţii sale şi chiar pune sub semnul întrebării posibilitatea existenţei în continuare a statului în forma sa clasică.

Securitatea spiritual-morală. Aceasta reprezintă situaţia, în care sînt protejate conştiinţa publică şi sănătatea morală a naţiunii, valorile sale tradiţionale, spirituale şi modul de viaţă de influenţele externe nefavorabile. Aceasta implică introducerea pe scară largă de către autorităţile moldoveneşti în viaţa publică (şi în primul rînd în sistemul de învăţămînt şi instruirea cadrelor pentru serviciul de stat) a normelor morale, sprijinul confesiunilor tradiţionale, dar şi a tradiţiilor culturii naţionale în interiorul ţării.

Siguranţa în domeniul ecologic – înseamnă minimizarea posibilităţilor potențiale de a prejudicia mediul în procesul de funcţionare al întreprinderilor, asigurarea echilibrului durabil şi optim pe termen lung între ecosistemele naturale şi umane, tehnosferă şi populaţie. Vorbim de trecerea treptată a producţiei la una absolut inofensivă pentru sănătatea fizică şi mintală, la alimente ecologic pure, dar şi excluderea treptată a produselor chimice şi altor materiale artificiale din diferite sfere ale consumului şi înlocuirea lor cu cele naturale.

Siguranţa în sectorul energetic este determinată de probabilitatea ameninţărilor cu caracter economic, social-politic, de politică externă, tehnogen și natural la adresa bazei resurselor energetice, pentru asigurarea consumatorilor cu combustibil şi energie, existenţa unor surse alternative de energie, precum şi de calitatea de gestionare a energiei şi utilizarea raţională a resurselor energetice.

Siguranţa în domeniul criminologic este determinată de gradul de securitate al societăţii moldoveneşti, al subiecţilor care gestionează, în special al persoanei, de atacurile criminale ale structurilor criminale şi elementelor lor asupra intereselor vitale ale cetăţenilor şi statului. Asigurarea securităţii în acest domeniu este deosebit de actuală mai ales la etapa încheierii reformării relaţiilor în domeniile economic şi socio-politic în ciuda specificului instabilităţii sistemice.

În vederea perfecţionării asigurării legislative a activităţii organelor de drept sînt necesare eforturi coordonate a tuturor ramurilor la toate nivelurile puterii. Acestea trebuie să vizeze îmbunătăţirea substanţială a situaţiei criminogene în ţară, crearea condiţiilor pentru lupta eficientă cu criminalitatea şi terorismul şi inevitabilitatea responsabilităţii pentru crimele săvîrşite, asigurarea unei protecţii sigure a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor.

Siguranţa în domeniul demografic este determinată de gradul de securitate al cantităţii şi componenţei etnice a populaţiei Moldovei de influența factorilor negativi interni şi externi.

Siguranţa în sfera intelectuală include o sferă de protecţie a rezultatelor activităţii spirituale, mentale, intelectuale a societăţii şi drepturile fiecărei persoane la proprietate intelectuală.

Siguranţa în domeniul ştiinţifico-tehnologic include capacitatea statului moldovenesc de a asigura menţinerea şi dezvoltarea calitativă a potenţialului său ştiinţific şi tehnic, care corespunde nivelului mondial contemporan, nevoilor societăţii şi necesităţii de a menţine competitivitatea întreprinderilor pe pieţele externe.

Securitatea din domeniul culturologic − constă în crearea condiţiilor pentru dezvoltarea normală a societăţii moldoveneşti, protejarea patrimoniului cultural, tradiţiilor istorice şi normelor vieţii publice, păstrarea patrimoniului cultural valoros, a originalităţii sale.

Securitatea alimentară − este capacitatea agenţilor economici de a asigura ţara cu produse alimentare fără să depindă de importuri, care ca volum şi conţinut caloric să corespundă standardelor minime medicale.

În conformitate cu structura pericolelor, ameninţărilor şi a riscurilor este necesar să se elaboreze strategia perfecționării mecanismelor de realizare a politicii securităţii naţionale a Republicii Moldova, în condiţiile finalizării fazei de tranziţie, ţinîndu-se cont de dinamica schimbării situaţiei la nivel regional şi global.

Aceste mecanisme − reprezintă totalitatea componentelor sistemului, care constituie unitatea normelor politice şi juridice, instituţiilor, procedurilor şi normele de drept, care asigură eficacitatea securităţii naţionale şi care permit să fie neutralizată sau eliminată posibilitatea de a aduce daune individului, societăţii şi statului prin mijloace politice sau pe calea violenţei armate.

* Provocări şi ameninţări la adresa securităţii naţionale a Republicii Moldova