Democraţia reprezentativă contemporană se bazează pe concurenţa partidelor şi a liderilor lor pentru dreptul de a exercita puterea politică, pentru a forma organele reprezentative ale puterii de stat, pentru a determina direcţiile de bază ale politicii interne şi externe. În sfera politică se păstrează starea de incertitudine instituţională, care apare în absenţa politicii eficiente de comunicare între partide, organizaţii politice, liderii acestora, ceea ce complică găsirea compromisurilor în ce priveşte procedurile politice şi comportamentale, dar şi normele. Schimbarea voluntaristă şi constantă a normelor şi procedurilor provizorii, dominarea înţelegerilor şi restricţionările, încercările anumitor actori politici de a-şi impune propriile reguli reprezintă o ameninţare pentru eficacitatea deciziilor politice luate.

Conform practicii general acceptate, în cadrul căreia cea mai mare importanţă o are nu sensul a ceea ce se propune, ci sursa sa, ceea ce duce la refuzarea propunerilor utile pentru societate, care vin din partea opoziţiei. Între partidele de opoziţie şi cele de la guvernare are loc un concurs de „învinuiri reciproce”, în locul unui schimb constructiv de opinii pentru găsirea căilor optime de dezvoltare. Acest lucru se întîmplă în interiorul coaliţiilor de guvernămînt, atunci cînd politicienii (funcţionarii), care propun lucruri utile pot fi suspectaţi, din cauza competenţei scăzute a oponenţilor în promovarea intereselor cuiva. O astfel de abordare, care de cele mai multe ori nu presupune analiza beneficiilor pentru stat şi societate a măsurilor propuse, ci se caută „interesul”, blochează iniţiativa celor mai buni reprezentanţi din rîndul funcţionarilor de stat.

Pentru reglementarea activităţii partidelor politice şi organizaţiilor este necesar:

1. Să se introducă în cadrul sistemului politic regulile şi normele formale, care vor reglementa acţiunile actorilor politici în procesul de elaborare, discutare şi realizare a hotărîrilor importante pentru societate.

2. Este de dorit să fie introduse în Constituţie modificările în mod legal, în conformitate cu care, imediat după alegerile parlamentare, în mod automat, în funcţie de rezultatele alegerilor între partidele politice (cu excepţia partidului, care a ocupat ultimul loc şi care va constitui opoziţia) se vor distribui posturile primelor persoane în stat, a miniştrilor, a conducătorilor departamentelor, care se supun în mod direct Parlamentului şi Guvernului. Posturile de şefi ai comisiilor electorale centrale şi locale, departamente ale statului, care au funcţii de control se transmit opoziţiei. Funcţionarii, care nu fac parte din nomenclatura politică, începînd cu al doilea nivel al puterii (adjuncţii miniştrilor etc.) ar trebui să fie selectaţi în baza concursului, să fie apolitici să fie protejaţi de lege împotriva concedierii din cauza schimbării conjuncturii politice. Astfel, coaliţia de guvernămînt va fi formată direct de către alegători în urma alegerilor.

3. A înceta practica transmisiunii în direct a ședințelor Parlamentului şi Guvernului, din necesitatea de a evita show-urile politice, una dintre regulile cărora este tendinţa politicienilor, total inacceptabilă, de a „juca pentru public”, „de a face demagogie”, în loc să se angajeze într-un proces legislativ eficient. Promovarea în societate a ideii că o lege bună nu este meritul acelora care au propus textul acesteia, ci acelora care au votat pentru ea.

4. Depăşirea incertitudinii instituţionale, în scopul creării premiselor pentru găsirea unui compromis printr-o comunicare eficientă între partidele politice şi luarea unor decizii politice echilibrate în interesul societăţii.

5. Consolidarea rolului şi importanţei capacităţii partidelor politice de a efectua o analiză competentă a situaţiei reale a economiei, a sistemului social şi a nevoilor majorităţii cetăţenilor, a statutului statului în lume și a capacităţii lor de a elabora cele mai eficiente şi competitive decizii, în situaţia actuală în cadrul programelor strategice în desfăşurare, care alcătuiesc programul politic al statului, exprimată sub forma ideii naţionale. Este de dorit distanţarea de doctrinele în activitatea social-politică a partidelor care şi-au pierdut actualitatea într-o lume care se schimbă rapid şi care nu reflectă realităţile politice şi direcţia strategică de dezvoltare a Republicii Moldova, constrîngînd voința politicienilor în momentul luării deciziilor, necesare în mod obiectiv, dar care contrazic doctrina de partid.

6. Stabilirea mecanismelor instituţionale şi intensificarea rolului reperelor valorice, ideologice în activitatea partidelor politice, care va permite depăşirea riscurilor, detaşarea lor de bazele sociale şi electorale şi asigurarea legitimităţii lor în cadrul sistemului politic din Moldova.

7. Conştientizarea influenţei partidelor politice asupra procesului de dezvoltare a societăţii civile în contextul atingerii unei anumite ordini socio-politice a sectorului asociativ, creşterea nivelului de autoorganizare şi de activitate a cetăţenilor.

8. Consolidarea treptată a sistemului de partide în baza concurenţei pe arena politică, extinderea partidelor, sporindu-se rolul lor şi a organului legislativ suprem în viaţa politică a ţării în condiţiile parlamentarismului eficient.

9. Asemenea măsuri, împreună cu consolidarea puterii, vor crea condiţii pentru depăşirea tendinţei periculoase de formare a sistemului politic monocentric, aşa-numitului „partid al puterii” pentru a consolida pluralismul politic în procesul de dezvoltare al statului moldovenesc.

* Optimizarea conducerii politico-administrative
* Responsabilitatea elitei politice pentru calitatea conducerii politico-administrative
* Contracararea utilizării abuzive a puterii publice
* Asigurarea colaborării forţelor social-politice şi consolidarea societăţii
* Ideologia partidelor şi cultura politică
* Opoziţia ca subiect al procesului democratic şi politic