Prima oară unităţi ale armatei române au intervenit în Republica Democratică Moldovenească la 7.12.1917. Documentele ne spun: „Telegramă către Sfatul Ţării din oraşul Cahul de la 7 decembrie 1917. În Leova au intrat două regimente româneşti. Prin mitraliere au fost împuşcaţi cinci ruşi... Arestările continuă. În Cahul e linişte”.

La începutul decadei a III-a a lui decembrie 1917 Kiţan, preşedintele comitetului sătesc Mingir a transmis la Chișinău o telegramă: „Satele Pogăneşti, Sarata-Rezeşi, Voineşti sînt înconjurate de armate româneşti. Se împuşcă în populaţie. Urgent cerem ajutor militar”. „Din Cărpineni ni se telegrafiază, că satele Pogăneşti, Sărata-Răzeși şi Voineşti sînt încercuite de armate româneşti, care împuşcă în populaţie. Locuitorii acestor sate roagă urgent ajutor militar...” (Бессарабская жизнь 21.12.1917). La 22.12.1917 Sfatul Ţării a primit telegramă de la preşedintele şi secretarul comitetului sătesc Cărpineni care confirma: „Satele vecine Topor, Pogăneşti, Voineşti sînt înconjurate de armate româneşti. Autorităţile sînt luate prizonieri. E rîndul Cărpinenilor”.

În primele zile ale lui ianuarie 1918 armatele româneşti au trecut Prutul, ocupînd oraşele Leova, Cahul, Bolgrad, Ungheni, satele Manta, Vadul lui Isac ş.a. Din presa vremii aflăm că „Oraşul Cahul a fost declarat de români sub stare de asediu. Unităţile militare (din localitate) şi populaţia au fost dezarmate. Sovietele şi comitetele au fost dezarmate. A fost introdusă pedeapsa cu moartea”.

Preşedintele comitetului Armatei a VI-a L. Degtearev nota în memoriile sale, că detaşamentele militare, la care s-au unit vreo 50 de soldaţi din Regimentul basarabean, se pregăteau să intre în luptă cu o unitate românească din vreo 250 de soldaţi. Însă românii au capitulat. Apoi au fost eliberaţi.

La 6.01.1918, noaptea a sosit dinspre Razdelnaia un eşalon cu transilvăneni. Prizonieri. Dar înarmaţi. Detaşamentele revoluţionare din Chișinău i-au blocat, i-au dezarmat, apoi i-au trimis la Odessa. Către 7.01.1918 unităţi româneşti ajunseră la Ghidighici, dar au fost respinse „la 18 verste” spre Călăraşi.