Conducerea politică a României, Consiliul de Coroană îşi dădeau seama de consecinţele posibile ale acestei aventuri. În declaraţiile, proclamaţiile oficiale, în adresările generalilor români pînă la ocuparea Chişinăului (15.01.1918), nu era nici pomeneală de „ocupare”, de „unire”, de „încălcarea dreptului”, de stare de asediu, de jafuri şi bătăi... Operaţia românească de „spălare a creierilor” populaţiei moldoveneşti, ceea ce academicianul român G. Ţepelea numea simplu şi sincer „motivaţie teoretică a răpitului teritorial”, a început odată cu intervenţia militară.

„Deşi intrarea armatelor române s-a hotărît în consiliul de miniştri de la 1 ianuarie 1918 şi în primele zile din ianuarie trupele au şi pornit, guvernul român nu dă comunicatul său presei din ţară decît la 12 ianuarie (1918)” (P. Cazacu). De ce oare? În acest comunicat al Guvernului român nu se spunea nimic despre negocierile dintre Germania şi România din iulie-decembrie 1917, despre definitivarea „proiectului de ocupare a Basarabiei” la 26.12.1917. Se motiva altminterlea: „Comandamentul rusesc ne-a cerut în urma intervenţiei Sfatului Ţării din Chișinău, să asigurăm, prin trimiterea de trupe române, ordinea în Basarabia” (Evidenţieri –P. Cazacu). Invazia se motiva prin „nevoia să ne asigurăm linia Chișinău-Ungheni, să restabilim ordinea în regiune (...), în care populaţia (...) reclama ajutorul ostaşilor români”. O altă mărturie uluitoare: „Pentru a păstra în aparenţă buna-cuviinţă, - recunoştea fără remuşcări ministrul I. Gh. Duca, - am poruncit generalului Prezan să publice o adresare, în care să arate că am venit (în Basarabia) nu cu scopuri de cotropire, nu pentru ca să lipsim poporul basarabean de pămînt şi de cuceririle revoluţiei, ci pentru a reinstaura ordinea...” Documentul se adresa „Cetăţenilor Republicii Moldoveneşti, ţării voastre - Moldova şi ţării noastre - România”.

Proclamaţia generalului C. Prezan, şeful statului-major al armatelor române, este şi va rămîne unicul document semnat de un atît de înalt demnitar român care se adresează: „Cetăţeni Moldoveni!” şi în care se vorbeşte de „pămîntul vostru”, al moldovenilor, document în care moldovenii sînt preveniţi de răii, care „au căutat să sădească învrăjbire între voi - moldovenii şi între noi - românii, spunîndu-vă că românii vin să stăpînească ţara voastră, adică a moldovenilor, că ei - românii vin să pună mîna pe pămînturile voastre (...), să vă răpească drepturile naţionale şi politice, cîştigate prin revoluţie. Departe de noi-românii gîndul acesta!

Cetăţeni moldoveni! Nu daţi nici o crezare acestor vorbe viclene! Cum v-ați putea închipui că soldatul român care şi-a mărit acum pămîntul lui de hrană, tocmai el să vie în ţara fraţilor săi ca să-i împiedice pe ei de a făptui şi ei dreptul lor. Vă declar sus şi tare, că oastea română nu doreşte altceva decît ca prin rînduiala şi liniştea, pe care le aduce, să vă dea putinţă să vă statorniciţi şi să vă desăvîrşiţi autonomia şi slobozăniile voastre precum veţi hotărî voi singuri... De îndată ce se va statornici rînduiala şi liniştea (...) ostaşii români se vor întoarce la ei acasă... Generalul Prezan, comandantul armatei române, Iaşi, 12 ianuarie 1918”

Dezarmează sinceritatea generalului C. Prezan, cînd recunoaşte: „Soldatul român şi-a mărit acum pămîntul lui de hrană”. Rămîne document istoric şi obligaţiune politică declaraţia lui C. Prezan: „ostaşii români se vor întoarce la ei acasă”. Ea este făcută nu de un sergent de stradă, ci de şeful statului-major al armatelor române, la porunca guvernului său. De această obligaţiune le va aminti generalul Al. Averescu cîţiva ani mai tîrziu.