Foto: wikimedia.org

Mănăstirea Moldovița este o mănăstire ortodoxă de maici, situată în comuna Vatra Moldoviței, județul Suceava (România). Mănăstirea Moldoviţa este unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Moldova. Originea sa nu este cunoscută cu precizie, însă tradiţia o aminteşte încă din perioada voievozilor Muşatini. Alexandru cel Bun a construit prima mănăstire în Moldoviţa pe malurile rîului cu acelaşi nume, la începutul secolului al XV-lea. Locul ales era departe de sate, în mijlocul pădurii. Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1402. Totuşi, nu există nici o atestare care să arate cînd sau cum a fost distrusă mănăstirea, dar este posibil ca un cutremur să o fi nimicit la începutul secolului al XVI-lea.

Doar ruine ale pietrelor de la bază au rămas din prima biserică. Aceasta a fost zidită din mari blocuri de piatră, urmînd un plan triconc, cu trei arcade. La început avea doar altarul, naosul şi un îngust pronaos. Cînd comunitatea monahală s-a mărit, un al doilea pronaos, mult mai mare, a fost construit la capătul vestic al edificiului. Ca şi în cazul altor mănăstiri construite în timpul primului veac al existenţei Moldovei, cum ar fi Probota și Humor, Moldoviţa a fost fondată din nou de Petru Rareş. Noua biserică a fost ridicată în 1532, într-un alt loc, la cîteva sute de metri mai sus de rîu.

Aşa cum o confirmă şi inscripţia comemorativă aflată pe faţada sudică a bisericii „Buna Vestire", Petru Rareş este ctitorul acesteia. Biserica are plan triconc cu trei bolţi, plan folosit la toate construcţiile monahale. Planul este dezvoltat longitudinal şi prezintă, în afara altarului, naosului şi pronaosului, camera mormintelor şi un exonartex. Un graţios turn octagonal cu patru ferestre acoperă naosul şi o mică vistierie a fost construită deasupra camerei mormintelor. Trăsătura distinctivă este exonartexul cu largi deschideri. Faţadele mari sînt netede, cu excepţia unui şir de mici firide, care înconjoară întreaga biserică. Cele trei bolţi sînt decorate cu nişe înalte, care aproape ajung pînă la streaşină. Cele patru ferestre mari din pronaos au făcut bolţile gotice şi motivele decorative mai ascuţite în partea superioară. Celelalte cinci ferestre sînt mult mai mici, cu arcuri mai puţin ascuţite şi un cadru pătrat cu mire în cruce.

Biserica mănăstirii Moldovița are valoare de unicat, find pictată în 1537, atît în interior, cît şi în exterior. În 1607 Episcopul de Rădăuţi Efrem a decis întărirea incintei cu trei turnuri. Cel de la intrare şi cel din colţul sud-estic sînt pătrate, dar cel din colţul nord-estic este rotund. O poartă arcuită conduce către turnul de la poartă şi mai apoi către aşezămîntul monahal. Bolta porţii este decorată cu rozete sculptate în piatră.

În partea nord-vestică a bisericii se află o clădire de două etaje, fosta vistierie. Actualmente clădirea este muzeul mănăstirii. Muzeul păstrează inestimabile manuscrise din secolul XV, care oferă informaţii preţioase privind modul de organizare a şcolii mănăstireşti şi în general activitatea culturală înainte de 1500. Tot aici se găseşte un splendid jilţ domnesc din vremea lui Petru Rareş, considerat cea mai valoroasă operă de acest gen din Moldova. Inestimabile sînt şi broderiile de secol XV dăruite de Ştefan cel Mare.

Pictura exterioară a Bisericii „Buna Vestire" s-a păstrat cel mai bine, dintre toate bisericile bucovinene. Mai ales pe faţadele sudică şi estică există picturi care nu au fost şterse de trecerea timpului şi care sînt capabile să arate cît de luminoase erau faţadele decorate în timpul domniei lui Petru Rareş.

Chiar sub streşini, sînt 105 nişe, fiecare cu un înger pictat. Pe pilonul vestic, în partea stîngă a intrării şi pe înalta deschizătură a faţadei sudice, sînt trei Sfinţi militari pe cai care stau în picioare cu o sabie sau o suliţă în mîini. Cel mai sus se află Sf. Gheorghe, apoi Sf. Dumitru şi Sf. Mercurius.

Ca de obicei, pe faţada sudică, se află cîntecul religios Acatistul. Cele 24 de strofe ale imnului acoperă patru registre.

Culorile folosite de pictorii din evul mediu și-au păstrat caracterul viu. Galbenul de Moldoviţa ar merita să fie la fel de renumit ca albastrul de Voroneţ. Privită de departe, astfel încît să nu mai poţi distinge bine siluetele şi contururile, pictura oferă pete odihnitoare, armonioase de culoare, combinaţie între galben şi azurul cerului.

La Moldoviţa este înmormîntat unul dintre ctitori, episcopul Efrem al Rădăuţilor.

În 1650, Mănăstirea Moldovița a fost prădată, fiindu-i furate multe cărți și manuscrise. În timpul războiului ruso-turc dintre anii 1768 și 1774, mănăstirea a fost închisă de către austrieci, unul din motive fiind acela de a pune stăpînire pe pădurile și pe proprietățile acesteia. Starețul de la acea vreme, Benedict Teodorovici, a încercat să o înduplece pe împărăteasa Ecaterina a II-a, însă fără rezultat. După Primul Razboi Mondial, Moldovița a redevenit mănăstire, de data aceasta de maici. În timpul regimului comunist, ea a fost refăcută din banii statului, iar în anii '80 a avut parte de lucrări de consolidare. Astăzi, mănăstirea numără aproximativ 60 de maici, fiind un monument istoric de notorietate internațională, inclus în patrimoniul UNESCO.

Mănăstirea Moldoviţa - album foto