Biserica Sfîntul Nicolae Domnesc din Iași a fost construită din voința lui Ștefan cel Mare între 1 iunie 1491 și 10 august 1492. A avut rolul de biserică a curții domnești avînd hramul Sfîntul Nicolae, iar ca să se deosebească de celelalte construcții ale Iașului i s-a spus Sfîntul Nicolae Domnesc. Biserica a rămas una foarte cunoscută deoarece aici se oficiau slujbele de încoronare ale domnitorilor incepînd cu Despot Voda și încheind cu Grigore Alexandru Ghica.

Una din puținele piese originale care se mai păstrează la noul lăcaș de cult este pisania scrisă în limba slavonă, pisanie care a fost descoperită mult mai tîrziu în curtea bisericii și încastrată în zidăria acesteia în anul 1929.

„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul Domnului Bogdan Voievod, a voit a zidi acest hram pentru pomenirea și ruga sfîntului ierarh și făcător de minuni Nicolae și pentru sufletele adormiților bunic, părinți și frați ai noștri și pentru sănătatea domniei noastre și a copiilor noștri; pe care am și început a-l zidi în anul 6999 (1491) luna iunie 1, și s-a sfîrșit în al 7000-lea (1492) luna august 10".

Datorită vechimii sale a înfruntat o mulțime de incendii, cutremure și vicisitudini care au adus-o într-o stare gravă de ruinare. Descoperită și ruinată rămînea astfel pînă la domnia lui Antonie Ruset care prin 1676 începea repararea ei.

Astfel se prefăcea artexul mai mare decît biserica adăugînd la intrare "dinaintea bisericii clădite de Ștefan cel Mare o alta biserică, în care se înființa încă două altare, la dreapta și stînga vechiului monument" pentru a-i da înfățișare mai impunătoare, demnă de catedrala mitropolitană (după mutarea capitalei la Iași).

Altarul din dreapta fusese închinat Sfintei Mucenițe Varvara și se slujea în limba greacă, în nord era închinat Sfîntului Arhidiacon Ștefan slujindu-se în limba slavonă.

Marea atracție o provoca în lumea credincioșilor și icoana Sfîntului Mina, făcătoare de minuni, la care se rugau mii de credincioși pentru vindecare de boli.

Datorită celor trei altare și icoane, biserica lui Ștefan cel Mare sărbătorea vreo cinci hramuri: Sfîntul Niculae, Sfînta Varvara, Sfîntul Ștefan, Mina și Ecaterina.

Antonie Russet a fost cel care făcuse în zidul mănăstirii și o cișmea pentru îndestularea credincioșilor cu apă, ca la moscheile turcești.

Restaurarea radicală o începe în 1884 arhitectul Lecomte de Nouy. Rezidită cu cărămizi și ocnițe, lua forma construcțiilor vechi moldovenești, iar tabloul familiei domnitorului Antonie Ruset și al familiei domnitorului Gh. Duca se înlocuiau cu cele ale familiei regale.

In timpul demolării lăcașului de cult s-au realizat și cercetări arheologice descoperindu-se în morminte costume vechi de mătase, un inel de aur, smaralde, mărgăritare, monede etc., toate aceste din păcate au fost pierdute.

In biserică a fost înmormîntat domnitorul Constantin Cantemir în gropnița lui Antonie Ruset, ulterior osemintele domnitorului sînt mutate la ctitoria tatălui său, Mănăstirea Mera.

In interior se remarcă o frescă care o înfățișează pe Eudochia din Kiev, soția lui Ștefan cel Mare și Sfînt. Tot aici, într-una dintre chilii a locuit mitropolitul Dosoftei și a funcționat o tipografie și o școală, pentru învățătura preoților, școala fiilor de preoți mazili și micul Seminariu - una dintre cele mai renumite din Moldova - reorganizată de mitropolitul Iacov Putneanul.

Cea mai remarcabilă ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare și Sfînt, în apropierea Curții Domnești, biserica este cea mai veche din Iași.

Biserica Sfîntul Nicolae Domnesc din Iași - album foto