Biserica „Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul" este un lăcaș de cult ortodox situat în satul Reuseni la o distanță de aproximativ 15 km sud-est de municipiul Suceava. Această biserică este considerată a fi ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfînt (1457-1504), fiind construită în perioada 1503-1504. Pe locul unde este zidită biserica, la data de 15 octombrie 1451, a fost tăiat la o nuntă capul voievodului Bogdan al II-lea (1449-1451), tatăl lui Ștefan cel Mare, de către Petru al III-lea Aron (domnitor al Moldovei în perioadele 1451-1452, 1454-1455 și 1455-1457), care venise cu armată asupra lui Bogdan ca să-l scoată din scaunul domnesc.

Bogdan al II- lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, a fost invitat de boierul său Steful Cernohot, la nunta fiului acestuia, nuntă la care, pe lîngă alţi curteni, s-a aflat şi fiul său, Ştefan, şi doamna Maria Oltea, mama viitorului domn al Moldovei.

Tradiția spune că după ce a fost ucis Bogdan al II-lea, Ștefan s-a refugiat în pădurea vecină, ascunzîndu-se într-un stejar, de frica lui Petru Aron, care voia să-l omoare. Din acel stejar s-ar fi construit o bisericuţă de lemn care a fost aşezată în satul Mănăstioara. Dar nici Petru Aron nu s-a bucurat prea mult timp de domnie, deoarece Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan, l-a detronat pe Petru Aron, devenind domn al Moldovei.

Construcția bisericii a început la data de 8 septembrie 1503. Este ultima dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare şi terminată sub Bogdan al III-lea, în 1504, la două luni după moartea voievodului. Rămășițele pămîntești ale lui Bogdan al II-lea au fost înhumate în biserica din satul Secuieni, cam la 10 km de Reuseni. Piatra de mormînt găsită aici arată că nu au fost reînhumate în Biserica din Reuseni, cum voia să facă Ștefan cel Mare.

În anul 1868 s-a acoperit biserica cu șindrilă, iar în 1906 s-a acoperit cu tablă prin dania credincioșilor. În ceea ce privește interiorul bisericii, a rămas același, nesuferind nici o schimbare: fără pictură și cu ornament frumos.

Biserica „Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul" din Reuseni, în formă de navă în înterior şi în formă de cruce în exterior, fară turlă şi abside laterale, a fost zidită din bolovani mari de piatră, grosimea pereţilor fiind de 1 m. Are o lungime de 25,50 de m, o lăţime de 9,50 m şi o înălţime de 11 m. Ferestrele sînt mici, cu chenare dreptunghiulare de baghete încrucișate la colțuri și cu partea interioară în semicerc. În pronaos se află un mormînt în zid, care nu a fost încă identificat, se crede totuși că acest mormînt ar fi al boierului Mihalache care a fost unul din ctitorii bisericii.

În privinţa acoperişului, care la început a fost făcut din plumb adus din Polonia, ulterior dispărut, sînt două ipoteze: prima constă în aceea că ar fi fost distrus într-un incendiu de la care s-a întunecat şi interiorul bisericii (aşa cum se află şi astăzi - biserica nu este pictată). Cea de-a doua ipoteză susţine că plumbul ar fi fost luat de către cazacii din armata ginerelui lui Vasile Lupu, aşa cum s-a mai procedat şi cu alte biserici din Moldova.
Biserica nu a fost pictată.