13 ianuarie 2016, 17:57 views 11830
Materiale din compartiment: Galeria foto | Galeria video |

Moldovenii din stînga Nistrului

Mişcarea de emancipare a populaţiei. Tendinţa moldovenilor de a-şi crea statalitatea

Procesul autodeterminării naţionale a moldovenilor din localităţile situate pe teritoriul de la Est de Nistru, în contextul evoluării evenimentelor revoluţionare din anul 1917, a creat premisele necesare pentru intensificarea luptei privind obţinerea autonomiei politice şi teritoriale. Ecoul Revoluţiei din februarie şi-a găsit răsunet pe plaiul moldav. La Tiraspol la 8 martie s-a desfăşurat un miting de solidaritate de proporţii. Apoi au fost arestaţi cei mai reacţionari membri ai administraţiei ţariste, fiind aleasă în baza principiilor democratice Duma Orăşenească. După ce Congresul Învăţătorilor din Basarabia, la 25–28 mai 1917, a examinat problema „învăţământului moldovenesc de dincolo de Nistru", delegaţii i-au cerut Guvernului Provizoriu al Rusiei „alipirea la Basarabia a teritoriilor locuite de moldoveni din guberniile Herson, Odesa şi Ovidiopol", la Tiraspol s-a convocat Congresul Țăranilor din judeţ şi au fost alese noile autorităţi publice locale.

Prezintă un interes deosebit forul de la Tiraspol, convocat la finele anului 1917, numit Adunarea (sau chiar Congresul) moldovenilor din stînga Nistrului, din 17-18 (30-31) decembrie 1917. Delegaţii forului şi-au exprimat ferma încredere şi speranţă că: „De acum înainte nu mai este putere pe lume care să-i ţină în întuneric şi robie. Basarabia astăzi nu mai este o gubernie rusească, ci o Republică Moldovenească".

În contextul promovării politicii naţionale sovietice din acea perioadă era prevăzută crearea unor structuri statale ale minorităţilor naţionale. Pentru crearea Republicii Moldoveneşti au existat premise istorice, etnice, culturale şi politice ale autodeterminării populaţiei moldoveneşti din stînga Nistrului într-o structură statală. Conform recensămîntului din anul 1920 din Ucraina, numai în localităţile din judeţele Tiraspol, Balta şi Ovidiopol locuiau 116794 de moldoveni.

Ideea creării Republicii Autonome era promovată energic de un grup de iniţiativă în frunte cu Gh. Cotovschi. Această idee a fost energic susţinută şi de unul din liderii statului sovietic Mihail Frunze, moldovean de origine.

Formarea R.A.S.S. Moldoveneşti şi evoluţia vieţii politice

La 12 octombrie 1924 sesiunea a III-a a Comitetului Executiv Central (C.E.C.) din Ucraina a adoptat hotărîrea privind formarea R.A.S.S.M. în componenţa R.S.S. Ucrainene. În noua formaţiune statală au fost incluse 11 raioane transnistrene. Iniţial R.A.S.S.M. avea o populaţie de 545,5 mii de locuitori şi o suprafaţă de circa 8,4 mii km2. Componenţa etnică a noii formaţiuni statale era următoarea: moldoveni – 34,2%, ucraineni – 50,4%, ruşi – 5,7%, evrei – 4,8%, şi alte etnii – 4,9%.

Esenţa statutului oficial al R.A.S.S.M. consta în faptul că prin crearea republicii se confirma dreptul legitim al moldovenilor transnistreni la o structură statală autonomă, căreia i se acorda dreptul de a ieşi din componenţa Republicii Unionale din care făcea parte (de acest drept fiind lipsite celelalte structuri statale autonome). Formarea R.A.S.S.M. a constituit un act legitim de realizare a aspiraţiilor moldovenilor de a avea dreptul la autodeterminare şi de a-şi dezvolta de sine stătător cultura, limba, tradiţiile, literatura şi arta naţională. Datorită creării acestei formaţiuni autonome moldovenii din teritoriile transnistrene au reuşit să se menţină ca etnie, fenomen istoric ce a contribuit la dezvoltarea politică, economică şi culturală a republicii. Totodată crearea acestei republici era privită de unii lideri de la Kremlin în frunte cu Troțki, drept un cap de pod de pătrundere a revoluţiei mondiale în România.

Crearea R.A.S.S. Moldoveneşti presupunea şi constituirea organelor de stat ale noii republici. În republica autonomă de la mijlocul anilor '20 a început crearea organelor politice şi administrative de tip sovietic. La sfîrşitul anului 1924 – începutul anului 1925 în toate localităţile transnistrene au avut loc alegeri în organele sovietice de toate treptele. Drept consecinţă, din partea celor 543814 locuitori (aproape 15 mii dintre ei au fost lipsiţi de dreptul de vot) au fost aleşi 5238 membri ai sovietelor săteşti, raionale şi orăşeneşti. În conformitate cu componenţa naţională a republicii, numai 1541 din toţi deputaţii aleşi erau moldoveni, iar 3697 – ucraineni, ruşi, evrei şi reprezentanţi ai altor etnii.

Organul suprem al puterii centrale de stat era reprezentat de Congresul General al Sovietelor. Această structură nouă în cadrul sistemului politic reprezenta, de fapt, Consiliul Suprem al statului. Congresele generale, iniţial convocate anual, apoi începînd cu cel de-al treilea – bianual, iar în anii '30 ele erau convocate neregulat, fără nici un sistem. În total în republica autonomă au avut loc şapte Congrese Generale ale Sovietelor.

Primul Congres General al Sovietelor din R.A.S.S.M. a fost convocat la Balta în zilele de 19-23 aprilie 1925. Acest for suprem de stat a adoptat Constituţia R.A.S.S.M., elaborată în strictă conformitate cu Constituţiile Uniunii Sovietice şi a Republicii Ucrainene, a ales Comitetul Executiv Central (C.E.C.) şi a format primul Guvern al republicii numit Sovietul Comisarilor Norodnici (S.C.N.) în frunte cu Al. Stroev (jurist de profesie, originar din judeţul Ismail). La prima şedinţă a C.E.C. a fost ales în calitate de preşedinte Gh. Borisov (Starîi), originar din localitatea Bozieni, din aproprierea Hînceştilor, iar în anul următor, la Congresul II General al Sovietelor (mai 1926), preşedinte a fost ales Eustratie Voronovici, ţăran din Molochişul Mare din raionul Rîbniţa, care după 12 ani consecutivi de lucru în această funcţie a fost exterminat. De asemenea, au fost aprobate drapelul oficial şi stema de stat a republicii autonome, în calitate de simboluri principale ale formaţiunii statale noi create, fiind ulterior aprobate şi limbile oficiale ale R.A.S.S.M. – moldovenească, ucraineană şi rusă.

Însă sovietele în calitate de organe ale puterii de stat în perioada interbelică erau formate în baza unor principii de inegalitate între alegători şi diverse clase sociale. Alegeri directe se efectuau doar în eşalonul local sovietic, iar în celelalte – în mod indirect. În acest context în celelalte organe erau desfăşurate congrese eşalonate ale diferitor unităţi administrativ-teritoriale.

Modificări radicale ale sistemului central de stat s-au produs la Congresul al VII-lea General al Sovietelor, convocat la 6 ianuarie 1938 la Tiraspol. Fiind adoptată o nouă Constituţie a R.A.S.S.M., în baza prevederilor ei a fost reorganizat sistemul politic existent: Congresele Sovietelor au fost substituite de un organ central nou numit Sovietul Suprem şi C.E.C., convocându-se în sesiuni de 2 ori pe an.

Totodată, procesele declanşate în republica autonomă aveau un caracter nerectiliniu şi neuniform, instrumentul principal al regimului fiind controlul absolut al proceselor politice, economice și sociale prin intermediul structurilor puterii executive total subordonate organelor de partid. Altă componentă a sistemului politic din R.A.S.S.M. era reprezentată de organizaţia regională a Partidului Comunist – unica formaţiune politică. Această organizaţie consta din aproximativ 2500 de membri şi în perioada interbelică au fost organizate 13 conferinţe regionale de partid. Structura politică a tineretului era organizaţia comsomolistă, care întrunea circa 18 mii de membri.

Dezvoltarea Basarabiei în comparație cu RASSM

După anexarea la România, Basarabia s-a pomenit fără acces la piața de desfacere rusă și a început, treptat, să se adreseze piețelor românești și străine. În industrie domina producția mărfurilor mici.

Timp de zece ani (1919-1928) numărul întreprinderilor mari a scăzut de la 262 la 196. Prioritățile de dezvoltare economică s-au mutat în domeniul industriei alimentare, care reprezenta 92,4%. Din 1919 pînă în 1937 s-a redus drastic cota Basarabiei în producția industrială a României conform tuturor indicatorilor, în special, cele cu investiții de capital - 6-1,6%, costul producției a scăzut de la 4 la 2,3%. Tarife mari pentru transportul feroviar în Basarabia, în comparație cu restul României au influențat negativ economia regiunii.

Către anul 1937, capacitatea de producție a întreprinderilor industriei alimentare, de prelucrare a lemnului, de textile, de construcție și industria chimică era utilizată la numai 12,5-16,9%, cea de prelucrare a metalelor la 5,4%, cea de prelucrare a pieilor și blănurilor cu 0,2%. Multe întreprinderi nu funcționau, iar echipamentul lor a fost transportat peste Prut, spre exemplu atelierele de lucru de Cale Ferată Bender, Basarabca, Florești, a fabricilor de textile și de tricotat, una dintre uzinele din Chișinău.

În anii 1918-1924 a fost efectuată reformă agrară, care a reînviat, practic, ideologia marilor proprietari de pămînt și a consolidat semnificativ diferențierea socială în mediul rural. Randamentul culturilor de cereale în această perioadă a fost destul de scăzut. Din cauza crizei prelungite au scăzut prețurile la producția agricolă. O oarecare îmbunătățire a situației s-a înregistrat doar către anul 1935,cînd suprafețele semănate cu grîu au crescut cu 153,7 ha, secară – 22,3 ha, porumb - 99,9 mii ha. Întreaga recoltă de soia din Basarabia era exportată în Germania, unde era folosită ca materie primă strategică pentru industria chimică.

A scăzut productivitatea industriei de creștere a animalelor. Efectivele de animale 1916-1940 s-au redus cu o treime (30,5%). În anii 1934-1938 au scăzut cu aproape 16 mii ha suprafețele livezilor, iar a podgoriilor, în 1930-1938, au crescut cu mai mult de 15 de mii ha, ajungînd la 109 mii de hectare. Cu toate acestea, în această perioadă, în Basarabia, ca și în toată România, se înregistra o deteriorare a structurii viilor, au existat tentative de intervenție a statului în a opri procesul, dar care nu au dus la rezultatele dorite.

Către începutul anilor 1930, șomajul a crescut în Basarabia, înregistrindu-se anual 13-14 mii de șomeri. Au scăzut salariile. Salariul mediu al unui muncitor calificat în industria alimentară și de prelucrare a metalelor în 1938 constituia 75% față de 1928, iar în alte sectoare - doar 47%. Peste tot nu era respectat orarul de muncă de 8 ore, nu se dădeau concedii și nici nu se plăteau concediile medicale și de invaliditate.

Potrivit Ministerului român al Justiției în 1932 în Basarabia au fost înregistrați aproximativ 363 de mii de datornici, valoarea totală a datoriei cărora se ridica la 3,5 miliarde de lei. 99,2% din numărul total de debitori și 72,4% din datoria totală a datoriilor aparținea gospodăriilor țărănești, care dețineau pînă la 10 de hectare de pămînt. Ruinarea proprietarilor mici a dus la creșterea lucrătorilor agricoli, numărul cărora în 1930 constituia mai mult de 18 mii de oameni.

După aderarea la România învățămîntul din Basarabia a fost reorganizat în baza sistemului românesc. Din 1920 la pînă în 1940 numărul școlilor primare a crescut de la 1564 pînă la 2188, iar numărul școlilor medii, pe de altă parte, a scăzut cu aproape jumătate: de la 76 în anul 1917 pînă la 39 în anul 1940. Pînă la mijlocul anilor 1930 a cunoscut o creștere numărul școlilor profesionale, dar numărul lor a scăzut de la 55 în 1932 pînă la 43 în 1940. În 1930 analfabetă rămînea mai mult de 72% din populație, studii medii aveau 3,02% din populație, superioare - 0,3% din populație.

La Chișinău au fost deschise două facultăți ale Universității din Iași: de Teologie în 1926 și Agronomie în 1933. La catedrele Facultății de Agronomie era efectuată munca de cercetare.

Guvernul român a creat în Basarabia regimul forțat de românizare și asuprire națională; regimul terorii albe, însoțit de samavolnicii și jafuri. Sute de muncitori, țărani și intelectuali au fost uciși în Basarabia, sub pretextul luptei împotriva bolșevismului.

Chiar și elementele burgheze din această provincie, care-i considerau cîndva pe români eliberatori de "groaza bolșevică", au fost indignați de autoritățile române. Anul trecut, deputații basarabeni și senatorii (inclusiv Ion Inculeț) în Parlamentul român au vorbit despre ororile care au loc în Basarabia.

Potrivit acestora, chiar burghezia locală ar fi preferat regimul sovietic celui românesc.

În scopul de lupta cu mișcarea muncitorească și comunistă, precum și manifestările de nemulțumire în regiune, Guvernul român a consolidat Poliția, Jandarmeria și a impus o stare de asediu. Regiunea se afla sub regim special și de pe 15 octombrie 1922 a fost instituit Institutul guvernatorului general al Basarabiei. În funcția de guvernator general, care se subordona Consiliului de Miniștri a fost numit generalul care avea împuterniciri de autoritate absolută. O astfel de conducere a Basarabiei a adîncit doar ostilitatea poporului față de Regatul României.

În același timp, pe parcursul a celor 16 ani de existență a RASSM a obținut mari realizări în dezvoltarea economică și culturală. Au fost create noi industrii, restabilite cele vechi.

Dar populației republicii nu-i era ușor. Ca și pe întreg teritoriul URSS în republică avea loc industrializarea, cu toate aspectele ei pozitive, aceasta fiind efectuată pe seama sărăcirii țăranilor, de la care erau obținute mijloacele necesare prin impozitare, împrumuturi forțate, salarii mizere.

Un obstacol major în dezvoltarea industriei era lipsa personalului calificat și lipsa bazei materiale necesare. Pentru instruirea cadrelor calificate în 1925 la Tiraspol, Balta și Ananiev au fost deschise școli profesionale, iar mai tîrziu la Dubăsari și Camenca - școli de meserii.

Dar acestea erau prost echipate cu echipament necesar, lipseau profesorii și meșterii calificați. Procesul de instruire se desfășura în limba rusă, din cauza lipsei cadrelor naționale. Acest lucru, la rîndul său, a avut un impact negativ asupra populației din Moldova și asupra structurii naționale a clasei muncitoare. Și mai dificilă era situația în agricultură. După o scurtă perioadă de NEP, atunci cînd țăranii, deținînd terenuri au reușit să-și îmbunătățească situația, a început perioada de colectivizare. Aceasta a fost implementată cu abateri mari de la principiile de cooperare în domeniul agriculturii, în condițiile unei baze materiale și tehnice slabe, lipsei premiselor necesare pentru punerea sa în aplicare. Erau lipsă și specialiștii în agricultură. În timpul colectivizării, în cele mai multe cazuri era încălcat principiul de voluntariat. Așa-numiții chiaburi (țărani care utilizau munca cu ziua) reprezentau doar 2,7% din populația rurală și nu constituiau un pericol grav pentru planurile bolșevicilor. Către primăvara anului 1931 au fost expropriați mai mult de 3.000 de gospodării. Colectivizarea, care în conformitate cu planurile ar fi trebuit să fie încheiată în 1932, datorită zelului autorităților locale a fost finalizată înainte de timp - în vara anului 1931.

În ciuda tuturor dificultăților se dezvoltă cultura. Au fost deschise noi instituții de învățămînt inclusiv Institutul Pedagogic din Tiraspol și Balta, Institutul de Cercetare, școli agricole și profesionale, 10 școli cu predare în moldovenească, rusă și ebraică, case de cultură, biblioteci etc. La 1 mai 1924 a apărut primul ziar în limba moldovenească "Plugarul Roșu", la care colaborau M. Marcov, M. Cabac, M. Andriescu, M. Caftanachi și alții. În anul 1932 s-a trecut la alfabetul latin.

În 1938, sub pretextul că grafia latină nu-i este familiară cele mai mari părți a populației RASSM și contribuie la românizarea limbii moldovenești aceasta a fost interzisă. A fost efectuată trecerea la alfabetul chirilic.

Învățămîntul în RASSM era totuși singura posibilitate de a păstra identitatea națională a populației indigene. Autonomia a devenit un factor major în dezvoltarea conștiinței naționale a moldovenilor din Transnistria.

În primii ani de existență a RASSM Guvernul acesteia s-a confruntat cu probleme grave, despre care s-a vorbit în mod repetat la sesiunile Comitetului Executiv Central al URSS, președintele RASSM G. Starîi (Borisov): "... Aici iau cuvîntul o serie de republici, care duc încă un mod de viață nomad și spun că acolo sînt aproape 90% de analfabeți, dar e destul de ciudat, că aproape la fel se poate spune despre, republica situată în centrul popoarelor culte, care, de asemenea, are aproape 90% din populație analfabetă. Desigur, dacă luăm situația din republica în raport cu restul populației, trebuie de spus că în Republica Moldovenească trebuie făcute o mulțime de lucruri pentru a elimina analfabetismul către aniversarea de zece ani de la revoluție, dar cel puțin să-l ridicăm cu cel cu un anumit procent ... "

Odată cu dificultățile au fost atinse și primele succese, importanța cărora a fost recunoscută chiar și atunci, în anii '20: "... RASSM creste, se dezvoltă satisface nevoilor naționale și cererea națională a populației din republică și, în același timp, arată poporului moldovenesc de peste Nistru cum e posibil să fie construit un stat al muncitorilor și țăranilor, cum e posibilă dezvoltarea independentă, în sînul republicilor sovietice din cadrul Uniunii Sovietice ... ".

«În practică, Guvernul RASSM Prezidiul Consiliului Naționalităților al Comitetului Executiv Central al URSS a remarcat o serie de realizări:

a) o creștere semnificativă de acoperire a ariei cu școli moldovenești și a implicării în procesul de studii a copiilor de alte naționalități care locuiesc în republică, precum și crearea Colegiului Pedagogic al Moldovei și școlilor de partid, precum și în desfășurarea lucrărilor privind organizarea forțelor științifice moldovenești;

b) organizarea presei din Republica Moldova: creării Editurii de Stat Moldovenești și tipărirea unei cantități considerabile de literatură și manuale (circa 70 titluri), ziarele "Plugarul Roș" și "Cervonîi Oraci", mărirea numărului de corespondenți și de forțe tinere scriitoricești, mărirea semnificativă a numărului rețelei de puncte de lichidare a analfabetismului și a numărului de studenți din ele;

c) dezvoltarea și consolidarea sistemului de sănătate și sanitar, organizarea centrelor medicale speciale pentru a face față bolilor sociale.

d) realizarea lucrărilor cadastrale, precum și organizarea de îmbunătățiri funciare majore și de irigare cu implicarea populației țărănești, extinderea rețelei de societăți agricole și îmbunătățirea calitativă a acestora, creșterea și consolidarea sovhozurilor și direcționarea corectă a activităților lor, consolidarea aparatului agrotehnic, dezvoltarea și consolidarea locală a principalelor tipuri de cooperare (populație să cooperative a consumatorilor - 52%, cooperare agricolă - 31%) și de restabilirea considerabilă și consolidarea industriei;

e) Creșterea economiei Moldovei Sovietice se reflectă ca într-o oglindă și în bugetul republicii. Următoarele cifre indică o creștere a bugetului:

1927-1928 – 7,7 mil. de ruble

1928-1929 – 9,4 mil. de ruble

1929-1930 – 14,2 mil. de ruble

Președintele RASSM G .Starîi la Congresul XIII al întregii Ucraine "Cum a avansat RASSM vor arăta cel mai bine cifrele. În anul 1931 bugetul țării noastre ajungea la 21 de milioane de ruble, iar în anul 1934 a crescut pînă la 53 mil. ruble, în anul 1931 erau colectivizate doar 16% din gospodării, iar acum avem 83% de gospodăriilor colective. În timpul Congresului al XII-lea aveam doar 6 Stații Agricole Mecanizate, iar acum – 24, tractoare erau 436, iar acum − 1061.

În RASSM industria a înflorit rapid. Sîntem pe cale să devenim una din regiunile de bază ale industriei de conserve din Uniunea Sovietică. În 1931 am dat țării 18 milioane de cutii de conserve, iar în 1934 -...aproximativ 40 de milioane, calitatea conservelor a fost mult îmbunătățită.

În anul 1934 Moldova a arătat în mod clar și convingător posibilitățile sale ca a unei republici cu un potențial sporit în domeniul grădinăritului, horticulturii și viticulturii. Am dat Uniunii Sovietice mai mult de 20 de mii de tone de fructe, 100 de mii de tone de struguri, 24 de mii de tone de legume.

Realizări frumoase am obținut în urma Revoluției Culturale. Pe teritoriul actual al RASSM dată nu a existat nici școală moldovenească. Acum există mai mult de 150. Au fost create 3 instituții de învățămînt superior, unde învață 1200 de studenți moldoveni. Noi satisfacem și nevoile culturale ale altor naționalități care locuiesc în RASSM...».

Cu toate acestea, Guvernul tinerei republici, care contribuia la dezvoltarea sa rapidă, a fost repede demis din posturile ocupate, persoanele respective excluse din partid. Anii 1937-1938 au constituit apogeul represiunilor staliniste din Uniunea Sovietică. Acuzațiile politice și represiunile au cuprins și RASSM.

În luna mai 1937 au fost represați în mod ilegal: G.Starîi - președinte al RASSM; A. Stroev - primul președinte al CPP și al Comisiei planificării de Stat RASSM, comisarul Justiției Republicii; D. Moroz - comisar al Agriculturii republicii și alți conducători de partid. În locul lor a venit o nouă pleiadă de lideri ai republicii, care, la Congresul Extraordinar al Sovietelor din Moldova în 1938 au adoptat o nouă Constituție a RASSM. Aceasta a fost ultima decizie importantă a RASSM în plan politic. La 2 august 1940 prin decizia sesiunii a 7-a a Sovietului Suprem al URSS a fost creată RSSM în componența căreia au intrat RASSM și Basarabia eliberată de sub ocupația românească.

În 1940 RASSM a încetat să existe, dar importanța sa nu poate fi supraestimată: ea a pus bazele tuturor instituțiilor statului noii republici; a servit ca platformă pentru baza materială și spirituală a noii republici. Ea prin includerea sa în componența RSSM a creat premisele pentru soluționarea viitoarelor probleme etno-politice.

Existența RASSM (din anul 1924 pînă în 1940) a ajutat regiunea transnistreană a Republicii Moldova să se restabilească mai repede după Al Doilea Război Mondial, decît raioanele din dreapta Nistrului. Partea dreaptă a Nistrului în anii de după război s-a dezvoltat în mare parte datorită malul stîng al Nistrului, căci în tot acest răstimp Basarabia aflată sub ocupația românească a cunoscut o perioadă de declin, populația fiind supusă torturilor, deportărilor și genocidului. Istoric vorbind RSSM a fost un succesor demn al RASSM.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
sec. XX
Populația:
728 locuitori

Tomeştii Noi este un sat din cadrul comunei Balatina, raionul Glodeni. Localitatea se află la distanța de 22 km de orașul Glodeni și la165 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 728 de oameni. Satul Tomeştii Noi a fost întemeiat la începutul secolului XX.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.