[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului Floreşti constituie 13164 oameni, dintre care 46.35% - bărbaţi şi 53.65% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului este următoarea: 80.42% - moldoveni, 10.12% - ucraineni, 7.71% - ruşi, 0.11% - găgăuzi, 0.17% - bulgari, 0.13% - evrei, 0.11% - polonezi, 0.42% - ţigani, 0.81% - alte etnii.

În orașul Floreşti au fost înregistrate 4850 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima atestare documentară a localităţii datează de la mijlocul secolului al XVI-lea (între 1552-1561),  cînd domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, întărea slugilor sale Flore, Ilie Pohreb şi Oanţa, un loc pustiu, pentru a întemeia un sat. Satul fondat ia numele Floreşti indicînd originea personală a localităţii. Mai tîrziu, într-un document din anul 1588 este menţionat vîrful rediului Florii care este identificat adesea cu localitatea Floreşti. Este cert faptul că anume documentul dat de Alexandru Lăpuşneanu vorbeşte anume despre localiatea care a stat la originea actualului oraş Floreşti.  În secolul al XVII-lea satul Floreşti pe Răut ajunge în stăpînirea cronicarului Miron Costin, unul dintre cei mai mari proprietari de pămînt din Moldova în acea epocă. După moartea marelui cărturar Floreştii i-au revenit fiicei sale, Maria, căsătorită cu vistiernicul Ilie Cantacuzino. Maria Cantacuzino a lăsat prin moştenire moşia Floreti nepotului său, Iordache Cantacuzino.

Recensămîntul din anul 1772 găseşte satul Floreşti cu 33 de gospodării în stăpînirea lui Iordache Cantacuzino. La căsătoria fiicei sale, Maria, cu marele logofăt Costache Ghica, Iordache Cantacuzino îi dă zestre mai multe sate, printre care şi Floreşti. După anexarea teritoriului dintre Nistru şi Prut de Imperiul Rus, Florești devine proprietatea general-maiorului Semion Starov. Satul avea în deceniul trei al secolului al XIX-lea 135 de gospodării. În anul 1857 se instituie iarmaroace lunare la Floreşti, iar în anul 1859 în listele localităţilor Imperiului Rus Floreştii sînt trecuţi ca tîrg, adică orăşel. La acea dată localitatea avea 135 de case şi o populaţie de 798 de oameni. În 1875 tîrgul Floreşti este centru de voloste cu 175 de case.

Biserica Sf. Nicolae din Floreşti a fost construită din lemn și acoperită cu stuf în anul 1807. În 1853, cu contribuţia generalului S.Starov a fost construită o altă biserică din piatră cu hramul Sf. Mitrofan de Voronej. În 1862 se deschide școala parohială cu predare în limba rusă, iar după reformele burgheze din Basarabia, în 1873 e deschisă o școală și un spital de zemstvă, iar în anul 1879 se înființează poșta de zemstvă Florești. Din 1905 la Floreşti începe a funcționa linia de legătură telefonică, iar din 1909 – de legătură telegrafică.

În anul 1923, conform datelor statistice, populaţia oraşului Floreşti constituie 4455 oameni, în oraş funcţionează 3 mori, 3 fabrici de ulei, o cooperativă agricolă. În anul 1946 localitatea capătă statutul de oraș. Oraşul Florești este amplasat pe tronsonul de cale ferată Rîbniţa-Bălţi, fiind străbătut şi de drumul naţional Soroca-Bălţi, factori care au contribuit la dezvoltarea potenţialului economic al oraşului. În Floreşti au fost puse în funcţiune pe parcursul anilor 60-80 ai secolului XX mai multe întreprinderi industriale ca fabricile de sticlă, de conserve, de fermentare a tutunului, de vinuri, de produse lactate, uzina de turnătorie, combinatele de pine şi de deservire social a populaţiei. La 11 octombrie 2001 Consiliului orășenesc Floreşti a adoptat Stema, Drapelul și Imnul orașului.

[în sus]Monumente istorice

Albia rîului Răut a fost din vechime populată de oameni. La Florești și în apropierea orașului au fost descoperite și cercetate mai multe așezări umane preistorice. Două dintre acestea au fost întemeiate mai multe de 200 000 ani în urmă, aici fiind găsite oase pietrificate de animale, inelte de muncă din cremene din epoca paleoliticului.

Zona a fost populată și în mezolitic, fiind descoperite două așezări umane din această epocă. Din epoca pietrei șlefuite (neolitic) datează o altă așezare cu bordeie în formă de vizuini, urme de activitate agricolă, fragmente de ceramică. Și în perioadele următoare (eneolitic, epoca bronzului) aici au viețuit neîntrerupt oamenii, dovadă fiind oasele de animale, diverse obiecte, uneltele de muncă, vasele de ceramică. În zona respectivă a fost localizat un areal cultural cunoscut ca civilizația Cucuteni-Tripolie. În secolul II aici s-au format două sate care au existat pînăla invazia hunilor în anul 376, cînd au fost devastate și incendiate. În epoca migrațiilor pe aceste locuri au staționat triburile nomazilor care au lăsat 18 movile funerare.

[în sus]Economia locală

În present oraşul Floreşti este un centru al industriei alimentare și al industriei ușoare. Potenţialul economic al oraşului este reprezentat de întreprinderea de producere a sticlei Cristal-Flor,  fabrica de conserve Natur Bravo, fabrica de cofetărie Nefis, uzina de utilaj termotehnic,  fabrica Floriana Fashion, fabrica de produse lactate Pro Milk,  SA Floreşteanca, 6 staţii PECO, 4 brutării, 12 agenţi economici care prestează servicii în domeniul construcţiilor, 37 unităţi de deservire socilă. 290 de unităţi comerciale. De asemenea în oraş îşi desfăşoară activitatea filialele a  7 bănci comerciale şi a companiei de asigurări QBE ASITO. La distanşa de 5 km de Florești se află Aeroportul Internaţional Mărculeşti.

[în sus]Sfera socială

Sistemul educațional al orașului Florești cuprinde 2 instituții preșcolare,  o școală primară, patru licee teoretice (Liceul Teoretic „Ion Creanga”, Liceul Teoretic „Miron Costin”, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Liceul Teoretic „Anton Cehov”), școala de arte plastice pentru copii, școala de arte „Nicolae Sulac”, școala profesională, școala sportivă.

Instituțiile culturale din oraș sînt reprezentate de Casa orășenescă de cultură, care dispune de 750 locuri pentru spectatori. Pe lîngă Casa de cultură activează 6 colective artistice, printre care formații folclorice și de dans distinse cu premii la diverse concursuri și festivaluri. Biblioteca publică fondată în anul 1945 dspune în prezent de un fond de carte de 72047 exemplare, deservind anual circa 4317 cititori. Muzeul de istorie și etnografie inaugurat în anul 1979 dispune de o bogată colecție de exponate (peste 12000 exemplare) care oglindesc toate epocile istorice începînd cu vestigiile paleoliticului descoperite în apropierea orașului, obiecte din perioda medievală și modernă, mărturii ale perioadei contemporane care oglindesc istoria neamului nostru

Sistemul ocrotirii sănătății include spitalul raional, centrul medicilor de familie, secția de urgență, centrul de medicină preventivă.