Gaspar Grațiani a domnit în Moldova între 4 februarie 1619 şi 20 septembrie 1620. Era un croat catolic din Bosnia. Cunoştea mai multe limbi: croata, germana, engleză şi turcă. A ajuns dragoman (traducător) la curtea împăratului turcesc. Îndeplinind mai multe misiuni şi legînd mai multe prietenii la curtea otomană, dragomanul croat nădăjduia că va primi drept răsplata pentru activitatea sa tronul Moldovei sau al Valahiei. La 4 februarie 1619 a ajuns domn al Moldovei.

Gaspar Grațiani era străin de țară, necunoscător al limbii şi obiceiurilor Moldovei. Ignorînd tradițiile țării el nu este agreat de boieri, dar şi de popor. Izbucneşte răscoala orheienilor care aduc şi un înlocuitor la domnie. Însă revolta este reprimată.

Fiind pus pe tron cu scopul de a stăvili acțiunile regatului Poloniei de a-şi extinde hotarele dincolo de Nistru, decide să se întoarcă împotriva turcilor şi să-şi caute aliați printre țările creştine. Se dovedeşte a fi un intrigant desăvîrşit în această tentativă a sa.

Gaspar Grațiani a încheiat un tratat secret de alianță cu polonii, iar turcii aflînd despre aceasta au hotărît să îl detroneze. Otomanii au încearcă să-l atragă la Istanbul, dar domnitorul a înțeles că i se pregăteşte o capcană.

Sultanul trimite trupe în Moldova pentru a-l detrona pe Gaspar Grațiani. Polonezii, conduşi de hatmanul Zolkiewski, îi sar în ajutor. În bătălia de la Țuțora oastea moldo-polonă a lui Grațiani a suferit înfrîngere. Domnitorul a fugit în toiul nopții de pe cîmpul de luptă, vrînd să treacă în Transilvania, dar a fost decapitat de hatmanul şeptilici si boierul Goia.