05 aprilie 2013, 17:11 views 94580

Mănăstirea Curchi

Mănăstirea Curchi se califică printre cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldovenești. Situată la 12 km de orașul Orhei şi la aproximativ 55 km de oraşul Chișinău, în apropierea rîuleţului Vatici, pe pantele unui deal pitoresc, acoperit preponderent cu păduri de stejar, mănăstirea se întinde pe 2 terase – în partea de sus este curtea mănăstirii, iar pe cea de jos se află un iaz de piatră. Ca ansamblu arhitectural s-a format în secolele XVIII-XIX și este compusă din două biserici, nouă clădiri cu chilii, livadă și un bazin de piatră. A fost înălţată în 1773 de către Iordache Curchiu din Morozeni ajuns mai apoi stareţul ei, supranumit Ioan. La întemeierea și prosperarea Mănăstirü Curchi şi-au adus aportul fraţii Ioan şi Menasie din Bogzeşti, rude apropiate ale stareţului.

În 1868, schitul este transformat în mănăstire, anul 1868 fiind declarat anul fondării mănăstirii. Clădirea Bisericii de iarnă „Sf. Dumitru”, construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu foarte reușit al stilului neobizantin, în timp ce biserica cu hramul „Nașterii Maicii Domnului” (1808-1810) este construită în cele mai bune tradiții ale clasicismului cu elemente de baroc. Biserica de piatră „Naşterea Maicii Domnului”, cu o frumoasă clopotniţă situată alături, a fost cea dintîi biserică de pe teritoriul mănăstirii, denumită biserică de vară.

Biserica de iarnă „Sf. Dumitru” a fost construită mult mai tîrziu, lîngă chiliile egumenului. Tot aici în incinta mănăstirii au mai fost construite încă 9 corpuri de chilii, două trapeze cu bucătării, un beci, grajdul şi şopronul. Cea de a treia biserică, concepută în stil bizantin, a rămas neterminată. Mănăstirea avea o bibleotecă foarte bogată, o staţie electrică mobilă, o conductă de apă, o şcoală, un hotel şi un atelier.

În anul 1958 mănăstirea a fost închisă, iar în anul 1961 aici a fost deschis Spitalul de psihiatrie şi narcologie, care a existat pînă în anul 2002, deşi decizia cu privire la renaşterea mănăstirii a fost luată de Guvern încă în 1992. În răstimpul cît a funcţionat ca spital toate clădirile mănăstirii au ajuns într-o stare deplorabilă. Asta cu toate că mănăstirea se număra printre obiectele protejate de stat, dar niciodată pe tot parcursul acestor ani nu a fost reparată şi nici nu s-au alocat bani în acest scop. Abia la începutul anilor 2000 a început restaurarea mănăstirii, care a fost stimulată de faptul că mănăstirea a fost luată sub patronajul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a fost finanţată din fondurile acestei organizaţii. În prezent, teritoriul mănăstirii şi marea majoritate a bisericilor a fost restaurată, dar munca continuă.

Din păcate, nici într-o biserică a mănăstirii nu s-au păstrat picturile interioare originale. La începutul anilor 2000 mănăstirii i-a fost cedat teritoriul fostei tabere de pioneri, pe care acum este situată întreaga gospodărie a mănăstirii. Nu în zadar, acest itinerar este unul dintre cele mai frecventate atît de către locuitorii Moldovei, cît şi de pelerinii şi turiştii din străinătate.

 

Mănăstirea Curchi - album foto

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1811
Populația:
862 locuitori

Tartaul de Salcie este un sat şi comună din raionul Cahul. Tartaul de Salcie este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 25 km de orașul Cahul și la 160 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 862 de oameni. Satul Tartaul de Salcie a fost menționat documentar în 1811.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.