[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 862 de oameni, dintre care 50.46% - bărbaţi și 49.54% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 95.82% - moldoveni, 0.35% - ucraineni, 0.35% - ruşi, 2.32% - găgăuzi, 1.04% - bulgari, 0.12% - alte etnii. În satul Tartaul de Salcie au fost înregistrate 252 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.4 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Tartaul de Salcie a fost menționat documentar în 1811 în cadrul recensămîntului efectuat de către Divanul Moldovei, în care figurează şi două sate cu denumirea Tartaul, unul din sate era al spătarului Grigoraş Costache, iar celălalt al comisului Iancu Balş. În decursul istoriei localitatea a avut două denumiri, la început – Tartaul, apoi Tartaul-Bejenari, iar astăzi îl cunoaştem drept Tartaul de Salcie.

Conform opiniei specialiştilor în toponimie, prima parte a denumirii satului este de origine turcă. Anatol Eremia susține că această denumire aminteşte de numele unui trib caracalpac tartuulî. Un asemenea trib e posibil să fi existat şi la tătarii din Basarabia. Toponimul de azi reprezintă, probabil, varianta tătărească a numelui de trib sau vreo modificare ulterioară a aceluiaşi nume etnic tartuulî.

În 1811, cînd a fost atestată documentar existenţa satului Tartaul de Salcie aici locuiau 37 de familii de bulgari. Probabil că odată cu repopularea teritoriilor părăsite denumirea satelor cîndva tătărăşti a fost păstrată. Tartaul de Salciese afla în proprietatea comisului Iancu Balş, care în 1814 s-a stabilit cu traiul în Basarabia, iar în 1839 s-a mutat la Viena. La moartea lui Iancu Balș averea lui a revenit nepoţilor Gheorghe şi Constantin Balş, fiii fratelui său, Alexandru Balş.

În perioada interbelică (1918-1940) cea mai mare parte din suprafaţa satului Tartaul de Salcie (peste 1960 ha) se afla în posesia Eugeniei Cavadia, născută Dovidoglu. Între anii 1905-1918, Cavadia dăduse în arendă pămînturile sale lui Nicolae Dimitrie Băcăianu (sau Bacaianov) originar din Comrat şi locuia la Paris, astfel încît aflase prea tîrziu despre legea de expropriere, din cauza căreia pamîntul ei a devenit proprietate a statului. Astfel, 977 ha din fosta proprietate a Eugeniei Cavadia a fost repartizată locuitorilor satului.

[în sus]Trasee turistice

La Tartaul de Salcie, noțiunile de turism rural, ecologic, agroturism nu sînt o noutate nici pentru administrația publică locală, nici pentru gospodari. Actualmente, localitatea este o zonă de agrement, cu implicarea comunității fiind amenajate izvoarele, parcurile, lacurile. În cele două pădurici care împrejmuiesc satul, pe un teritoriu de circa 50 de ha de padure, se găsesc circa 70 de specii de plante medicinale și plante rare.

La Tartaul de Salcie gospodarii cultivă vița de vie, livezi de piersici. Consiliul local a elaborat o Strategie și un plan de acțiuni privind dezvoltarea turismului rural în Tartaul de Salcie. Consiliul raional și comunitatea planifică amenajarea conform cerințelor ecologice și agroturistice a zonei “La izvoare” și “Rîpa Boierescu”; crearea unui Centru regional de consultanță în domeniul dezvoltării durabile a turismului rural; elaborarea hărții a doua trasee turistice – “Rezervatia  Prutul de Jos – Sanatoriul “Nufărul-Alb” – Tartaul de Salcie” și un traseu viniviticol, deschiderea unei săli “Casa Mare”, a “Muzeului satului”, a unei săli de expoziție cu vînzare a lucrărilor confecționate de meșterii populari din localitate și din zonă.