În condiţiile actuale finalizarea formării statului de drept în Republica Moldova devine unul dintre elementele centrale al reformelor structurale care sînt menite să confere reformei democratice un caracter ireversibil. Nu un împrumut mecanic al unei experienţe străine, ci evidenţierea principiilor de bază care urmează să fie aplicate în practică, inclusiv şi ţinîndu-se cont de specificul socio-cultural al societăţii moldoveneşti, care poate contribui la consolidarea legalităţii administrării statale.

În aceste condiţii este important să se folosească experienţa Uniunii Europene în elaborarea noilor legi şi desăvîrşirea celor existente, ţinîndu-se cont de tradiţiile şi specificul societăţii moldoveneşti.

Statul de drept se caracterizează prin unele principii proprii lui, dintre care de bază sînt următoarele:

În primul rînd, predominarea legii în toate sferele vieţii publice. În acest sens, statul de drept − este o structură organizată social cu relaţii stabile economice, culturale, juridice şi politice, care, prin intermediul legii şi puterii de stat, se limitează la formarea şi asigurarea dezvoltării libere a societăţii civile.

Drepturile şi libertăţile cetăţenilor în statul de drept se examinează în strînsă legătură cu drepturile şi libertăţile tuturor membrilor societăţii, ca fundament pentru construirea relaţiilor dintre om şi autorităţi, al căror scop principal este să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor, crearea condiţiilor necesare pentru realizarea lor plenară. Statul, fiind parte a societăţii democratice civile, soluţionează conflictele care apar în momentul exercitării drepturilor şi libertăţilor, precum şi găsirea unui consens, armonizarea relaţiilor dintre cetăţeni şi între aceştia şi organizaţiile publice, precum şi între acestea şi însuşi statul.

În al doilea rînd, importanţa primordială a societăţii civile de origine moldovenească pentru funcţionarea statului de drept. Crearea unei societăţi civile deschise, libere, democratice, bazate pe lege, pe responsabilitatea, informarea şi spiritul întreprinzător al cetăţenilor face ca omul şi cetăţeanul să fie elementul central al unui stat de drept.

Societatea civilă şi statul de drept − acestea sînt două părţi ale unui tot întreg. Acolo unde lipseşte statul de drept, lipseşte şi societatea civilă. Şi invers − în cazul în care nu există nici o societate civilă, nu există nici un stat de drept. Numai o astfel de abordare poate crea condiţii pentru auto-exprimare, auto-realizare a personalităţii, dar şi a libertăţii creaţiei şi gîndirii în diferite domenii, ceea ce ar permite dezvăluirea valorilor, iniţial inerente societăţii umane.

Din acest punct de vedere este foarte importantă reglementarea de stat a activității persoanelor de origine străină, care au un interes în elaborarea politicii în Republica Moldova. Activitatea străinilor în societatea civilă din partea sferei politice sau în finanţarea unor astfel de organizaţii publice este o subminare directă a suveranităţii statului şi prin urmare, o încălcare a Constituţiei Republicii Moldova. Asemenea persoane nu trebuie să aibă posibilitatea de a crea şi finanţa organizaţiile societăţii civile de pe teritoriul Republicii Moldova care în vreun fel influenţează sau încearcă să influenţeze politica statului. Mai mult decît atît, în scopul creării condiţilor pentru persoanele juridice străine de a avea contacte cu conducerea politică şi puterea executivă a Republicii Moldova trebuie să fie adoptată legislaţia, care reglementează acest fel de relaţii, folosind experienţa altor state, în special a Statelor Unite, în formarea legislaţiei privind lobbyismul.

În al treilea rînd, îmbunătăţirea de mai departe a principiului separării puterilor, în conformitate cu care toate cele trei ramuri ale puterii − legislativă, executivă şi judecătorească, sînt la fel de importante, dar au competenţe, mecanisme de formare şi funcţionare diferite.

Republica Moldova are în acest sens realizări reuşite, însă pentru a înfăptui de facto principiul de „separare al puterilor” e nevoie să fie dezvoltat sistemul de control şi de echilibrare în administrarea publică şi politică. În acest scop, este oportun să fie îmbunătăţite metodele de interacţiune continuă a structurilor puterii de stat, în scopul elaborării soluţiilor coordonate bazate pe satisfacerea intereselor reciproce şi compromisurilor rezonabile, a opri părţile de excesul de ambiţii, egoism şi acte necugetate în interes propriu. Este deosebit de importantă aplicarea principiului „separării puterilor” în ceea ce priveşte reţeaua sistemului judiciar, în baza unei delimitări clare a competenţelor, a modului de formare a lor şi de independenţa faţă de alte ramuri ale puterii a tuturor verigilor sistemului judiciar din Republica Moldova.

Institutul preşedinţiei nu se referă la acest principiu de separare al puterilor în stat. Conform Constituţiei Republicii Moldova, Preşedintele este şeful statului şi trebuie să asigure coordonarea necesară a activităţii diferitor ramuri ale puterii în stat − legislative, executive şi judecătoreşti, adică, îndeplineşte rolul opus principiului de „separare al puterii” .

În al patrulea rînd, supremaţia legislaţiei la funcţionarea şi organizarea puterii de stat. Un stat de drept înseamnă că, în societate şi în stat legea reprezintă cea mai înaltă valoare juridică, toate relaţiile economice, politice, sociale, culturale sînt construite în baza legii şi corespund acesteia.

Stabilirea supremaţiei legii este de neconceput fără penetrarea profundă a bazelor juridice în toate structurile societăţii şi ale puterii de stat. Toate instituţiile administrației publice trebuie să respecte legislaţia şi normele morale. Recunoaşterea acestui principiu trebuie să vină din partea tuturor verigilor organelor de stat, dar şi de la toate nivelurile ei − sub forma declaraţiilor oficiale, legilor şi altor acte normative în activităţile lor de zi cu zi.

Supremaţia legii trebuie să fie recunoscută de către partidele politice, mişcările sociale şi organizaţiile − în formă de avize, declaraţii, iniţiative, etc. Acest concept trebuie să prindă rădăcini în sensul justiţiei publice şi în conştiinţă fiecărui om, ceea ce necesită îmbunătăţirea culturii juridice a tuturor segmentelor populaţiei, promovarea valorii sociale înalte a dreptului, semnificaţia lui în viaţa de zi cu zi a persoanei, societăţii şi statului.

Lecţiile de drept trebuie introduse ca discipline obligatorii în şcoli şi instituţii superioare de învăţămînt, punîndu-se accent nu pe conţinutul legilor, ci pe explicarea principiilor funcţionării unui stat de drept, importanţa respectării Legilor şi normelor morale.

În al cincilea rînd, egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii. Protecţia garantată a drepturilor, libertăţilor, onoarei şi demnităţii cetăţenilor nu este posibilă fără respectarea strictă a acestui principiu. Legile trebuie să fie respectate de către toţi cetăţenii, indiferent de rangul lor, de orice alte caracteristici specifice. Acest principiu este strîns legat de consolidarea disciplinei conştiente în relaţiile de muncă, viaţa economică şi cea de zi cu zi.

Supremaţia dreptului şi legii înseamnă că întreaga viaţă a societăţii, întregul sistem al relaţiilor sociale, funcţionarea organelor puterii, activitatea funcţionarilor publici trebuie să se bazeze pe principii legale. Legea în sine trebuie să fie una de drept, adică să fie adoptată de organele legitime ale puterii de stat, să corespundă standardelor internaţionale, care nu vin în contradicţie cu prevederile constituţionale.

În al şaselea rînd, responsabilitatea reciprocă a statului şi cetăţeanului. Un stat de drept, conform definiţiei, este un stat democratic, care respinge metodele rigide de guvernare, care respectă şi garantează drepturile şi libertăţile omului, în care funcţionează principiul responsabilităţii reciproce a cetăţeanului şi statului, conform căruia nu numai cetăţenii sînt responsabili în faţa statului, ci şi statul poartă responsabilitate faţă de cetăţenii săi.
 
Responsabilitatea reciprocă a guvernului şi cetăţenilor, înseamnă că statul defineşte şi permite măsura libertăţii cetăţenilor şi gradul de responsabilitate faţă de aceştia, dar şi măsura şi limitele intervenţiei sale în viaţa cetăţenilor, stabileşte limitele autonomiei cetăţenilor în relaţiile lor cu alţi subiecţi ai reglementării legale. Anume prin acordarea drepturilor cetăţenilor şi a responsabilităţilor asumate între stat şi cetăţeni se stabilesc raporturile juridice în limitele în care una dintre părţi are tot atîtea drepturi cîte obligaţii are cealaltă. Explicarea acestor principii ar trebui să stea la baza studierii culturii juridice de către elevi şi studenţi.

În al şaptelea rînd, moralitatea în administrarea statului devine un concept de amploare naţională, din motiv că serviciul de stat este un indicator al calităţii statului însuşi. De aceea statul odată cu implicarea societăţii civile ar trebui să se ocupe de această problemă: să ducă o politică de consolidare a bazelor eticii şi moralităţii şi mai presus de toate, în rîndul funcţionarilor publici. Lucrul în această direcţie ar trebui să aibă un caracter sistematic, de durată şi să constea în selectarea tinerilor supradotaţi pentru a-i pregăti să lucreze în calitate de funcţionari de stat. Iar în acest context este foarte importantă optimizarea numărului membrilor aparatului de stat, prin crearea pentru stat a posibilităţii de a avea grijă pe deplin de angajaţii săi.

Un moment important în construirea unui stat de drept este institutul reprezentanţei ca o manifestare a principiului independenţei poporului în condiţiile democraţiei reprezentative, deoarece trăsătura distinctivă a unui stat de drept este poporul ca unica sursă a puterii şi purtătorul suveranităţii sale. Pe cît de eficient va fi institutul reprezentanţei, tot în aceeaşi măsură putem vorbi despre construirea unui stat de drept în Republica Moldova.

Natura reprezentativă a democraţiei şi eficienţa statului de drept depind de sistemul de control permanent din partea alegătorilor a reprezentanţilor săi, a gestionării organelor reprezentative în activitatea sa. Controlul democratic popular va permite să ţină oficialii aleşi în imediata apropiere de popor, să exercite control judiciar asupra legalităţii organelor reprezentative, iar dacă este necesar, să aplice măsuri de răspundere juridică membrilor organelor puterii reprezentative.

* Sistemul juridic al unui stat de drept
* Curtea Constituţională
* Ministerul Justiţiei
* Procuratura
* Sistemul judecătoresc