Încercările creării de către Guvernele moldoveneşti ale programelor eficiente de dezvoltare a economiei pe parcursul anilor de independenţă sînt legate de implicarea în această activitate a consultanţilor străini sau a specialiştilor locali, care au studiat ştiinţele economice în Occident. Dintr-un program în altul migrează, cu unele modificări, postulatele-standard: „sprijinul businessului mic şi mijlociu”; „sprijinul acordat producătorilor agricoli”; „integrarea europeană”; „crearea unui nivel înalt al bunăstării”; „liberalizarea pieţei”; „combaterea corupţiei”; „fereastră unică”; „modernizarea”; „supremaţia legii”; „creşterea exporturilor”; „atragerea investiţiilor”; „inovaţiile şi ridicarea competitivităţii”; „stimularea producerii mărfurilor pentru piaţa locală”; „realizarea unei politicii fiscale rezonabile”; „dezvoltarea infrastructurii moderne”; „dezvoltarea resurselor umane cu un înalt nivel de educaţie”; „cooperarea cu instituţiile financiare internaţionale”; „creşterea salariului mediu în sectorul real”; „suspendarea recesiunii economice”; „redresarea creşterii economice” etc. Apoi urmează promisiunea de a elabora anumite documente pentru realizarea programelor, cîte ceva apare, dar este foarte dificil să găsim printre acestea un plan complex şi ce e cel mai important, un plan pregătit profesionist şi care să poată fi realizat la modul real, un plan de acţiuni pentru dezvoltarea economiei Moldovei şi a ridicării bunăstării poporului.

Încotro să se îndrepte ţara? Să ajungă din urmă Occidentul, creîndu-şi o industrie puternică? Dacă vom găsi o nişă, de ce nu? Cu toate acestea, nu este uşor, cele mai multe „locuri libere” pe piaţă sînt ocupate, în unele domenii am fost întrecuţi pentru totdeauna. Poate încercam să atragem companii mari occidentale de producere?

Este şi asta o opţiune, dar una dificilă, căci de cele mai multe ori pentru Occident sînt mult mai atractive, în acest sens, China, India şi Africa, precum şi marile ţări din CSI, care au o piaţă internă mare. Posibil, are sens să încercăm să creăm, aşa-numita „economie de deservire”, cu un regim off-shore pentru business, fani ai căreia sînt unii economişti din Moldova? Şi această tendinţă are sens, însă nu hotărăşte multe probleme, inclusiv problema ocupării forţei de muncă, dezvoltarea uniformă a provinciei, diversificarea economică şi aşa mai departe.

Evident, este logic să căutăm ceva nou, proaspăt, să încercăm să înţelegem problemele majore cu care se confruntă omenirea, probleme, care scapă elitelor lumii, care sînt sustrase de la planificarea viitorului de sarcinile şi grijile de zi cu zi. Poate încercăm să propunem lumii idei şi concepte noi de supravieţuire, pentru a putea prognoza locul economiei moderne în viitorul omenirii, să profităm de tendinţa de dezvoltare a opiniei publice mondiale, pentru a înţelege calea strategică, pe care dacă o urmăm, putem face ca întreaga lume să manifeste interes, creînd un nou mediu de trai, tehnologii, produse, modelele de consum şi de viaţă? Este clar că numai găsind o cale a noastră, unică, putem deveni competitivi şi să rezolvăm rapid problemele economice ale statului nostru, ale familiilor, ale cetăţenilor.

Trebuie să ţinem cont, că în faţa ameninţărilor globale, umanitatea este din ce în ce mai preocupată de problemele cauzate de civilizaţia modernă, principalele dintre care sînt direct sau indirect legate de metodele activităţii economice, tipului lor de dezvoltare economică, criteriilor de evaluare a nivelului de dezvoltare a diferitelor ţări, precum şi a vieţilor cetăţenilor lor. Oamenii tot mai mult încep să se gîndească la veridicitatea, în conformitate cu Concepţia Creatorului, valorilor declarate, care stau la baza teoriilor economice şi a activităţilor.

Ni se spune că principiul de bază al dezvoltării economice moderne este creşterea constantă a nomenclaturii şi a cantităţii bunurilor şi serviciilor oferite consumatorului, precum şi stimularea puternică a consumului acestor mărfuri şi servicii prin folosirea publicităţii. Criteriul de bază al dezvoltării economiei statului este determinat de creşterea produsului intern brut (PIB). Sînt create o mulţime de agenţii de rating, companii internaţionale de audit, firme de evaluare, susţinute de organizaţiile financiare internaţionale şi de comerţ, care, după o anumită perioadă analizează macro indicatorii diferitelor state.

În acelaşi timp, sînt luate în consideraţie cifrele goale ale PIB-ului, care se compară cu datele anilor precedenţi, alcătuindu-se astfel indicatorii dezvoltării economice a statelor, în baza cărora se calculează ratingurile dinamicii ori regresului diferitor ţări. Aceste ratinguri adesea influenţează politica investitorilor, comportamentul cetăţenilor acestor state, formează argumentele FMI-ului în cadrul negocierilor cu anumite Guverne. Evident, o astfel de politică contribuie la dezvoltarea businessului companiilor globale şi oferă argumente importante organizaţiilor financiare şi comerciale internaţionale de a implementa propriile politici în ţările terţe ale lumii (şi nu numai).

Însă, aceste ratinguri nu iau în consideraţie acele lucruri, care pot fi găsite în alte ratinguri mai puţin însemnate şi care sînt mai concludente pentru determinarea calităţii vieţii oamenilor.

Şi nu se iau în consideraţie indicii esenţiali pentru om, în opinia noastră: nivelul purităţii mediului în ţară, volumul (în metri cubi) de plantaţii forestiere, creşterea lor anuală, creşterea cursului de apă al rîurilor şi izvoarelor, respectarea securităţii sanitare în zonele bazinelor acvatice; îmbunătăţirea calităţii (purităţii) aerului şi a resurselor de apă în stat, calitatea şi nivelul educaţiei; îmbunătăţirea calităţii produselor alimentare din punctul de vedere al purităţii lor ecologice; creşterea sortimentului de alimente sănătoase în meniul zilnic al oamenilor (avem în vedere alimentele vegetale proaspete neprocesate, nu carnea, ca acum); creşterea volumului ambalajelor ecologic curate; reducerea folosirii recipientelor şi ambalajelor de unică folosinţă; reducerea diferenţei dintre nivelul de trai al cetăţenilor foarte bogaţi şi a celor săraci; creșterea ponderii clasei de mijloc în ţară; ridicarea nivelului sănătăţii, dispoziţiei pozitive şi de nivelul de optimism al cetăţenilor; în sfîrşit, creşterea numărului, oamenilor cu adevărat fericiţi, care este de multe ori posibilă nu prin consumul excesiv, ci prin renunţarea la mai multe produse şi servicii absolut inutile şi uneori dăunătoare, pe care economia modernă i le propune omului.

Întrebările enumerate mai sus, tot mai mult şi mai mult preocupă oamenii din lumea întreagă, unde (în special în Europa, cea mai apropiată de noi) se formează o piaţă complet nouă cu idei netradiţionale pentru consumatorul modern, servicii, mărfuri, principii de formare a mediului de trai şi a locuinţei. Pentru a cîştiga această piaţă nu trebuie să creăm produse noi, fabrici uriaşe, reţele puternice pentru promovarea lor ...

Aşa-numita economie modernă, liberală de piaţă, este plină de absurdităţi, pe care nu le observăm jucînd după regulile primitive, specificate cîteva secole în urmă, de către unul dintre economiştii anglo-saxoni clasici. Ideile sale sună aproximativ astfel: „Orice persoană, ocupîndu-se de vreun business în interesul său pur egoist, producînd bunuri sau servicii, fără să vrea, aduce beneficii întregii societăţi”. Acest lucru suna destul de actual în Evul Mediu tîrziu, cînd Europa devastată şi slăbită de războaie şi conflicte interne căuta idei pentru asigurarea unei calităţi sporite a vieţii pentru cetăţenii săi. Într-o anumită perioadă istorică aceste idei au jucat un rol pozitiv în crearea condiţiilor prielnice pentru dezvoltarea economiei în vechea Europă. Însă, în baza acestor idei este construită şi economia lumii moderne - lumea ştiinţei, cunoaşterii, tehnologiilor avansate şi a nivelului ridicat al învăţîmîntului.

Poţi produce tot ce vrei, poţi promova orice vrei, tot, ce poţi vinde! Important e ca ideile, mărfurile şi serviciile tale să nu aibă o influenţă momentană periculoasă asupra vieţii. Nu poţi produce droguri, arme chimice şi biologice, alimente şi medicamente otrăvite, este limitată producerea armelor şi anumitor substanţe chimice. În rest, totul este permis!

Se permite „îmbîcsirea” cîrnaţului cu mortăciuni şi aditivi artificiali, producerea salamurilor, fără nici o bucăţică de carne şi a îngheţatei, care nu conţine nici o picătură de lapte, ci doar ingrediente din petrol. Putem produce bomboane dulci pentru copii − fără zahăr şi ciocolată, putem turna în sticle apă „dulce” cu îndulcitori artificiali şi aromatizatori, care zdruncină sistemul imunitar al copiilor, putem „ghiftui” omul cu medicamente, care conţin substanţe chimice sută la sută şi care distrug, cu timpul, organismul uman şi aşa mai departe. Efectul nociv întîrziat, care-l vor avea asupra sănătăţii adulţilor, iar ce e cel mai important − al copiilor, asupra mediului înconjurător, intelectului tinerei generaţii, nivelului moral şi spiritual al omului, nu îngrijorează pe nimeni dintre acei care au permis producerea acestora!

Dar umanitatea, cetăţenii de rînd şi într-un număr tot mai mare - elita omenirii, încep să fie cu adevărat preocupaţi de aceste probleme, care se amplifică văzînd cu ochii. Mai ales, după cum am subliniat mai sus, acest lucru poate fi observat în Europa. Foarte mulţi oameni deja nu doresc să respire aerul îmbibat cu gazele de eşapament otrăvitoare, să bea apă „moartă”, trecută prin cîteva filtre de apă, să mănînce şi să bea produse alimentare şi băuturi răcoritoare pline cu aditivi chimici şi adaosuri artificiale (produse din petrol şi gaze naturale).

Oamenii nu vor să mănînce produse modificate genetic (OMG), să privească filme şi emisiuni televizate, care abundă în imagini sîngeroase, moarte, război şi orori, sa consume atît de popularele informaţii negative din mass-media de astăzi, să folosească pentru alimente şi băuturi ambalaje din polietilenă şi alte tipuri de ambalaje sintetice, să urmărească cum seacă rîurile şi sînt defrişate pădurile, înrăutăţind condiţiile mediului ambiant.

Tor mai mulţi oameni din Europa şi întreaga lume, inclusiv şi din ţara noastră, doresc să bea apă pură, naturală, vie, folositoare pentru organism, să mănînce produse adevărate, ambalate ecologic (pure, nu numai ecologic, ci, de asemenea şi genetic), să consume alimente vegetale fără chimicale, crescute din seminţe şi răsad (de la Creator), să respire aer curat, să se odihnească pe malul bazinelor de apă curate, cu un nivel ridicat al apei, să poarte haine cusute din ţesături „ecologice”.

Oamenii sînt în aşteptarea noilor idei, visează la un nou mediu, la o societate în care e multă fericire, bună dispoziţie şi energie pozitivă. Noi considerăm, că anume în această ţară, este un potenţial imens de tindere spre un viitor mai bun şi un mediu intelectual, capabil să sistematizeze, să integreze şi să ofere lumii noi idei!

Ceea ce veţi citi mai departe va suna puţin cam cinic, dar o vom spune, căci este vorba despre dezvoltarea economică a statului: „Se formează piaţa noilor produse şi servicii, a noilor idei legate de căutarea modalităţii ieşirii umanităţii din impasului civilizaţiei moderne şi a economiei consumului nestăpînit, stimulat de publicitate. Se formează rapid și crește piaţa Exemplelor de construcţie a localităţilor, regiunilor, statelor şi Societăţii, precum şi de producţie a mărfurilor şi serviciilor, în baza Planului Creatorului, în baza purităţii totale (puritatea mediului şi a produselor alimentare). O economie de acest fel, în curs de dezvoltare are un potenţial imens de afaceri şi nu necesită cheltuieli materiale mari, ci necesită cunoştinţe, încredere în corectitudinea căii alese, dar şi entuziasm din partea conducerii statului şi a maselor largi ale populaţiei.

Anume poporul moldovenesc, care a reuşit să păstreze o istorie pozitivă şi eroii săi, o cultură populară unică, simbolurile antice ale strămoşilor săi, înalta spiritualitate, bunătate şi puritate, loialitatea faţă de alte popoare, care trăiesc alături de secole, poporul, care a păstrat seminţele şi răsadul de plante de la Creator, care are o istorie antică frumoasă, pămînt cu o natură unică, monumente arheologice şi culturale poate nici nu trebuie să „alerge” după „realizările” civilizaţiei occidentale. Anume poporul nostru este capabil să arate omenirii drumul de întoarcere spre adevăratele valori, stabilindu-ne priorităţile principale ale statului în dezvoltarea economică:  

1. Crearea pe întreg teritoriul ţării a unei rezervaţii ecologice, curăţate complet de substanţe chimice, îngrăşăminte artificiale, gunoi şi praf.
2. Formarea unui mediu de trai, bazat pe puritatea naturală, alimente, produse de larg consum şi materiale de construcţii naturale.
3. Crearea ştiinţei, industriei şi agriculturii, capabile să producă şi să ofere lumii noi produse şi servicii.

* Fiecare politician trebuie să ştie
* Problemele de bază și sarcinile prioritare
* Măsuri pentru dezvoltarea pieţei interne
* Dezvoltarea domeniilor şi teritoriilor prioritare
* Restabilirea mediului înconjurător
* Reforma sistemului de finanţare a economiei
* Reformarea sistemului de comerţ
* Dezvoltarea turismului și infrastructurii transportului. Turismul