Rezolvarea temeinică a conflictelor este imposibilă nu numai fără înlăturarea bazelor obiective ale confruntării părţilor aflate în conflict, dar, de asemenea şi fără identificarea divergenţelor subiective dintre participanţii la conflict şi comunitatea internaţională care participă la soluţionarea lui. În acest context, conflictul transnistrean ar trebui să fie privit ca unul politico-teritorial şi internaţional, ţinîndu-se cont de dinamica schimbărilor intereselor geopolitice ale marilor puteri la nivel regional şi continental.
Părţile implicate în acest conflict internaţional sînt: Republica Moldova şi Federaţia Rusă, ultima foloseşte regimul separatist de la Tiraspol în calitate de instrument pentru a-şi atinge ţelurile geopolitice pe termen lung în Europa de sud-vest – parte a fostei Uniuni Sovietice.

Însă chiar şi în cazul unei abordări mai constructive a problemei transnistrene de către Moscova, este imposibil să se găsească un statut super-special al regiunii transnistrene, adoptarea căruia va rezolva conflictul în mod automat. Reglementarea sa trebuie căutată într-o strategie bine gîndită, în baza căreia autorităţile moldoveneşti vor face eforturi consecutive, coordonate cu partenerii din străinătate, îndreptate să elimine regimul separatist şi să reîntregească ţara.

Acesta este un proces treptat care va dura destul de mult timp, deoarece va fi necesar să fie găsită o platformă reciproc acceptabilă şi echilibrată, să fie eliminate stereotipurile negative, care sînt cultivate insistent în conştiinţa locuitorilor din regiunea transnistreană.

Strategia statului moldovenesc trebuie să conţină obiective intermediare şi pe termen lung, care să vizeze aplicarea necondiţionată şi obligatorie a normelor şi principiilor dreptului internaţional în procesul de soluţionare a conflictului. Pentru atingerea acestui obiectiv este nevoie de la bun început să fie eliminate bazele conflictului transnistrean, construite de către Rusia, reieşind din adevărata sa natură şi din conţinutul său.

În acest sens, conflictul transnistrean este determinat nu atît ca luptă a puterii centrale şi a regiunilor separatiste de frontieră, ci ca rezultat al aspiraţiilor din afară, îndreptate spre dezbinarea teritorială a Republicii Moldova, slăbirea suveranităţii ţării, proces susţinut activ de Rusia.

Nu încape nici o îndoială, că soarta regiunii transnistrene trebuie să fie hotărîtă la Chișinău, în strictă conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional, iar mediatorii şi garanţii trebuie să-l ajute să găsească o variantă reciproc acceptabilă anume în această bază. Deciziile finale ale unei asemenea hotărîri - acordul părţilor implicate în conflict cu privire la statutul special al raioanelor Republicii Moldova din stînga Nistrului şi obţinerea autonomiei în cadrul statului moldovenesc. Pentru moment, în cazul în care sistemul internaţional actual de securitate şi-a atins limitele, realitatea actuală a descoperit necesitatea acută de căutare a metodelor noi şi mult mai perfecte a tehnicilor de gestionare şi soluţionare a conflictelor internaţionale. Reieşind din aceste premise sistemice, pentru Moldova cea mai adecvată strategie ar fi soluţionarea conflictului transnistrean, bazată pe următoarele principii esenţiale:
 
În primul rînd, principiul internaţional de inviolabilitate a frontierelor şi respectarea suveranităţii, integritatea teritorială a statelor ar trebui să rămînă una de bază în soluţionarea conflictului politico-teritorial transnistrean, principiul asigurării stabilităţii şi securităţii, inclusiv şi la nivel regional. Tentativele arbitrare şi voluntariste de a contrapune acestui principiu, dreptul la autodeterminare a popoarelor şi crearea propriei statalităţi, bazate pe „identitatea regională”, trebuie să fie examinate ca o acţiune deliberată îndreptată împotriva păcii şi liniştii tuturor ţărilor regiunii date.

Procesul de negocieri trebuie să se bazeze şi să reiasă din respectul necondiţionat pentru integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea statului moldovean, recunoscut ca atare de către comunitatea internaţională.

În al doilea rînd, metodele şi mijloacele folosite de către stat pentru restabilirea integrităţii sale teritoriale trebuie să fie îndreptate în primul rînd spre asigurarea securităţii ţării, a sistemului său constituţional, a unei independenţe reale, crearea premiselor pentru consolidarea suveranităţii statului, dezvoltarea economică, consolidarea statutului politic, inclusiv pe arena internaţională, menţinerea echilibrului geopolitic şi stabilitatea la nivel regional.
 

În al treilea rînd, ţinînd cont de natura conflictului transnistrean, precum şi de natura internaţională, metodele sale de reglementare trebuie să se bazeze pe mecanisme politice şi mijloace diplomatice, de care dispun statele membre ale procesului de negocieri internaţionale ale celor cinci părţi, precum şi organizaţiile multilaterale (ONU, UE, OSCE). Elementul-cheie de căutare a unui format acceptabil pentru restabilirea integrităţii teritoriale trebuie să devină poziţia pro-activă a statului moldovenesc, care se va baza pe o strategie bine gîndită şi o cooperare eficientă cu partenerii străini interesaţi de stabilizarea situaţiei în această parte a Europei de sud-est şi nu în ultimul rînd cu Rusia.
 

În al patrulea rînd, nucleul eforturilor de restabilire a integrităţii teritoriale a statului trebuie să-l constituie interesele anumitor oameni concreţi, care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului. Numai atunci, cînd reglementarea conflictului va deveni mai profitabilă, decît continuarea ostilităţilor se va înregistra un progres.

În acest sens, este necesar ca procesul de reglementare paşnică să fie scos din sfera exclusivă a politicii şi diplomaţiei şi să fie desfăşurat lucrul realist şi pragmatic activ în scopul depăşirii înstrăinării, dar şi de consolidare a măsurilor de încredere la nivelul grupurilor mari de populaţie şi a societăţii civile. În această direcţie ar trebui să fie activizat lucrul organizaţiilor mass-media de stat, să pregătească şi să furnizeze informaţii relevante pentru mass-media, care sînt proprietăţi private, inclusiv şi din Rusia şi alte ţări străine. Această activitate ar trebui să mărească considerabil şansele de înaintare spre restabilirea integrităţii teritoriale a ţării.

În al cincilea rînd, odată cu formarea sistemului de abordare în rezolvarea conflictelor politice, teritoriale şi internaţionale ar trebui să se reiasă la maxim din specificul evidenţei şi dinamicii sistemului internaţional modern, care reflectă contradicţiile procesului de formare a unei noi ordini mondiale după încheierea războiul rece. Lumea multipolară, globalizarea şi regionalizarea cauzează atît tendinţe pozitive faţă de viaţă, care susţin ordinea mondială stabilă, cît şi manifestarea ambiţiilor marilor puteri sub pretextul de a crea un nou sistem de securitate şi stabilitate, în special în spaţiul Eurasiatic.

Trebuie să fie asigurată internaţionalizarea eficientă a procesului de soluţionare a conflictului în ceea ce priveşte participarea la acest proces a comunităţii internaţionale. În acest sens trebuie echilibrate la maxim intenţiile Rusiei de a juca rolul-cheie de pacificator, dar şi rolul de intermediar prin implicarea sa mai activă, dar şi a celor mai importante structuri internaţionale pentru a reglementa criza separatistă. Este necesar să fie excluse situaţiile sau să se reducă riscul de folosire a conflictului transnistrean de către unii participanţi la procesul de reglementare pentru a-şi întări statutul lor şi pentru a menţine influenţa sa politică pe arena internaţională.

În al şaselea rînd, din cauza posibilităţilor sale geopolitice limitate, Moldova poate crea premise reale pentru restabilirea integrităţii sale teritoriale doar convingînd pe cale diplomatică Rusia că ar avea propriul interes în soluţionarea conflictului transnistrean cu sprijinul direct şi eficient al partenerilor internaţionali. Un element cheie al acestei strategii trebuie să devină desfiinţarea definitivă a ideii de caracter etnic al conflictului transnistrean, ceea ce va permite ca procesul de negocieri să fie transferat într-o direcţie mai constructivă şi să identifice în mod clar părţile aflate în conflict.

Eforturile principale ale statului moldovean în soluţionarea conflictului transnistrean trebuie să fie îndreptate spre a convinge Moscova că politica sa actuală de sprijinire a separatismului în Moldova şi, în general, cu privire la conflictul transnistrean nu este profitabilă pentru Rusia pe termen lung şi nu corespunde obiectivelor strategice ale politicii externe a acestui stat.
Numai gradul de conştientizare de către Rusia a posibilităţii de a atinge obiective geopolitice pe termen lung în partea de sud-est a Europei, de a restabili influenţa sa în Republica Moldova şi Transnistria, numai ele pot să facă ca liderii acestei ţări să adopte o atitudine constructivă la soluţionarea conflictului transnistrean.

În cazul în care se refuză această opţiune constructivă, numai realizarea de către Rusia a pierderilor capitalului politic pe arenele internaţionale poate forţa Moscova, să facă concesii şi să ducă o politică pozitivă de soluţionare a conflictului transnistrean.

În al şaptelea rînd, pentru a reduce riscul confruntării directe cu Rusia este necesar, în mod cît mai activ să fie folosite posibilităţile diplomaţiei publice, a instituţiilor societăţii civile, îndreptate spre schimbarea percepţiei greşite de către societatea rusă (inclusiv şi a elitei), dar şi a celei din Vest a conflictului transnistrean ca fiind unul etnic. Lipsa progreselor statului nostru în această direcţie poate fi explicată exclusiv printr-o politică inconsecventă şi superficială a guvernelor Republicii Moldova, care s-au succedat, fără să se complice în a elabora o strategie complexă şi argumentată pentru soluţionarea conflictului.

În al optulea rînd, paralel cu eforturile de informare a opiniei publice internaţionale cu privire la adevărata natură a conflictului transnistrean ca fiind un conflict politico-teritorial şi internaţional, Guvernul ar trebui să atragă atenţia opiniei publice ruse şi internaţionale asupra ajutorului financiar şi economic rus, asupra sprijinului militar, politic şi moral oferit, care asigură supravieţuirea regimului separatist în frunte cu I. Smirnov pe parcursul a mai mult de douăzeci de ani.

Acest lucru este important, mai ales în perioada premergătoare revenirii la funcţia de preşedinte al Rusiei a lui V.V. Putin, ceea ce se pare, ar trebui să pună capăt influenţei multor interese ale politicii Rusiei în Moldova, să o facă să corespundă intereselor strategice ale acestui stat, care au fost menţionate mai sus, dar nu a persoanelor particulare şi a grupărilor ca în prezent. Anume Putin - iniţiatorul Planului Kozak care a eşuat, înţelege acest interes mai bine, decît orice politician rus.

În plus, politica externă activă a Republicii Moldova trebuie să fie orientată în a conduce Rusia spre concluzia că nu este în interesul ei să se joace cu separatismul, în special atunci cînd fosta metropolă se confruntă cu provocări similare în propriile regiuni, precum Caucazul de Nord, regiunea Kaliningrad, Extremul Orient cu fluxurile sale de migraţie necontrolate şi cu premise pentru separatism.

În al nouălea rînd, paralel cu cele menţionate mai sus, eforturi suplimentare trebuie făcute pentru a reduce dependenţa regimului de la Tiraspol de Rusia şi bineînţeles reforme condiţionate de atragerea investiţiilor moldoveneşti şi internaţionale în dezvoltarea economică şi socială a regiunii. Această politică ar trebui să ajute la crearea pe malul stîng al Nistrului a instituţiilor democratice, precum şi posibilitatea pentru negocieri constructive între liderii politici ai celor două maluri.

* Cauzele care au stat la baza conflictului transnistrean şi evoluţia sa
* Integritatea teritorială a statelor pe dimensiunile internaţionale, juridice şi geopolitice
* Conflictul transnistrean – caracteristici şi clasificări
* Analiza sistemică a conflictelor internaţionale
* Interesele pe termen lung şi politica Rusiei în contextul conflictului transnistrean
* Politica Uniunii Europene, a Statele Unite şi OSCE în procesul tentativelor de soluţionare a conflictului
* Interesele Ucrainei şi Transnistriei
* Poziţia României referitor la problema restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova
* Cauzele principale, care împiedică soluţionarea conflictului
* Tactica soluţionării conflictului transnistrean