Reformarea domeniilor educaţiei şi ştiinţei are loc în condiţiile în care Republica Moldova se confruntă cu consecinţele terapiei de şoc şi cele de trecere la un nou sistem social şi politic. O situaţie financiară extrem de dificilă cu care se confruntă oamenii de ştiinţă, profesorii, cadrele didactice a dus la o scădere treptată a motivaţiei lor, iar în consecinţă la scăderea masivă a nivelului profesional, apariţia exemplelor de abatere de la normele morale din partea acelora, care sînt obligaţi să aplice aceste standarde în mediul copiilor şi tineretului, a avut un impact negativ asupra stării de lucruri în domeniul educaţiei şi ştiinţei, în general.

Tendinţa de politizare a învăţămîntului, în special a celui superior, în scopul de a deservi interesele statului vecin în domeniul predării şi studierii ştiinţelor sociale reduc în mod substanţial posibilităţile tineretului să exploreze lumea, istoria şi cultura proprie în toată diversitatea sa, dar şi cu contradicţiile şi multilateralitatea ei.

Tot printre acestea se numără şi cauzele respingerii celor mai bune realizări ale sistemului de învăţământ sovietic, o reducere treptată (pînă la zero în unele şcoli) a predării limbii ruse în şcolile cu predare în limba moldovenească (română), care este maternă pentru 40% din populaţia Republicii Moldova (inclusiv pentru mulţi etnici moldoveni). Numeroasele dovezi de reducere a funcţiei culturale şi educaţionale a învăţămîntului, sînt manifestări ale abordării fără un sistem anume ale reformelor din acest domeniu. Se manifestă simptomele de avansare rapidă a deficitului moralităţii, rădăcinile căruia constau în lipsa atenţiei din partea statului, societăţii şi omului faţă de educaţie şi cultură.

Actuala pierdere de legătură între administraţia de stat, structurile politice, cercurile academice şi universitare, precum şi cu comunitatea ştiinţifică, în general, complică elaborarea unei abordări sistemice unice de reformare a învăţămîntului naţional. Învăţămîntul nu este perceput de către cercurile conducătoare, ca o prioritate absolută, este încă finanţat de către stat conform principiului remanent, mai mult decît atît este unul dintre principalele articole ale bugetului de stat de serviciu (ceea ce este foarte trist!), fapt care nu contribuie la dezvoltarea tuturor tipurilor de activităţi cognitive şi creatoare în activitatea cetăţenilor.

Puterea instabilă are capacitatea redusă de a genera, dar ce e mai important, de a realiza planurile de dezvoltare pe termen lung ale statului, inclusiv în domeniul învăţămîntului. Din păcate, în mediul politicienilor activi nu sînt dintre aceia, care ar fi început să se gîndească la importanţa pregătirii tinerilor nu numai pentru economia naţională, ci şi pentru guvernarea statului. În aceste scopuri trebuie selectaţi şi pregătiţi în mod special acei capabili şi talentaţi, în plan intelectual şi moral, reprezentanţi ai tinerei generaţii.

Problema calităţii învăţămîntului în societatea moldovenească este una destul de acută în prezent. Influenţa factorilor auxiliari (în afară de cunoştinţe) asupra evaluării cunoştinţelor elevilor la disciplina respectivă în şcoli, colegii, licee şi chiar universităţi, posibilitatea de a obţine o notă bună fără a avea cunoştinţe, reduce în mod semnificativ nivelul de motivare – de a învăţa bine în rîndul tinerilor. În plus, prezenţa corupţiei în rîndul cadrelor didactice are un impact foarte negativ asupra moralităţii tinerei generaţii, educă în ei cinismul şi nihilismul în ce priveşte necesitatea de a respecta legea în viaţa de „adult”. Toate acestea, precum şi transformarea învăţământului superior în activitate de afaceri a condus la revizuirea priorităţilor şi pierderea ulterioară a încrederii faţă de domeniul învăţămîntului din partea unei părţi a societăţii, la adîncirea decalajului dintre nevoile sociale şi cele ale învăţămîntului.

Aşa-numitele probleme critice ale învăţămîntului - sînt calitatea şi relevanţa sa, echitatea accesului, libertatea de alegere, oportunităţile pentru angajare, eficienţa şi finanţarea – în nici un caz nu ţin totalmente de domeniul învăţămîntului. Sistemul de învăţămînt nu există într-un vacuum. Politica statului şi cursul intern al partidelor politice aflate la guvernare joacă un rol important în dinamica sistemului de învăţămînt din orice ţară.

Rezumînd tendinţele expuse mai sus, sîntem în drept să tragem concluzii cu privire la principalele cauze ale crizei latente ale activităţii educaţionale în Republica Moldova, care ar consta în următoarele:

În primul rînd, absenţa aproape totală a unei politici de stat în domeniul învăţămîntului, coerente şi consecvente, care ar fi o urmare naturală a strategiilor în acest domeniu şi ar reieşi din interesele naţionale ale societăţii moldoveneşti, indiferent de apartenenţa de partid şi etnică a funcţionarilor din domeniul învăţîmîntului, care se perindă la conducere. Cea mai importantă funcţie a statului - de educare şi instruire a generaţiei tinere puternice fizic şi moral stabile, nu este executată în realitate de popor, nici de societate, nici de puterea supremă şi nici  de actualul Parlament, ci de birocraţii din educaţie şi ştiinţă, care nu poartă o responsabilitate directă faţă de societate pentru rezultatele muncii lor.

În al doilea rînd, în condiţiile unui nivel inacceptabil de înalt de politizare a procesului de elaborare a priorităţilor în domeniul învăţămîntului, ceea ce destabilizează şi slăbeşte acest sistem, transformîndu-l în ostatic al forţelor politice, ajunse la putere, dar şi din cauza intereselor lor înguste de grup.

În al treilea rînd, substituirea politicii de stat din domeniul învăţămîntului cu activitatea ministerului corespunzător, ceea ce duce la menţinerea unui nivel ridicat de birocratizare a procesului de învăţământ. Structura puterii şi relaţiile puterii în prezent sînt de aşa natură, că de înrăutăţirea sistemului de învăţămînt din ţară, nimeni nu este responsabil cu adevărat.

În al patrulea rînd, în politica statului - de amplificare în toate instituţiile de învăţămînt a verticalei puterii birocratice. Această tendinţă menţine la nivel scăzut autonomia şi autogestiunea instituţiilor de învăţămînt, consolidează poziţia dominantă a metodelor administrative de conducere, sporeşte conformismul comunităţii educaţional-profesionale.
În al cincilea rînd, este inacceptabil nivelul ridicat de comercializare a învăţămîntului, în special a învăţămîntului superior. Victime ale acestor politici au devenit, de asemenea, învăţămîntul primar şi cel mediu profesional, universitar, dar şi ştiinţa academică.

În al şaselea rînd, baza materială şi tehnică ale celor mai multe dintre instituţiile de învăţămînt, în special a universităţilor, este demult depăşită, salariile profesorilor au un nivel scăzut, necompetitiv, ceea ce influenţează politica cadrelor didactice, fapt care conduce la încurajarea corupţiei şi menţine la un nivel scăzut ştiinţa universitară.

În al şaptelea rînd, în respingerea, de multe ori nejustificată a tradiţiilor şi realizărilor sistemului propriu de învăţămînt, în încercarea de a copia în mod mecanic experienţa străină în detrimentul tradiţiilor naţionale, priorităţilor şi intereselor, care nu sînt formulate în acest domeniu, contribuind la menţinerea unei situaţii de discordie şi incertitudine.

În al optulea rînd, în pierderea treptată a limbii ruse, precum şi a experienţei pozitive şi a tradiţiilor sistemului sovietic de învăţămînt moldovenesc (românesc?) a şcolilor şi a elevilor. În predarea istoriei ţării vecine şi în acest context, a propagării rusofobiei şi fobiei slave în şcolile moldoveneşti. În dezmăţul românismului agresiv în şcoli, respingerea completă a istoriei şi tradiţiilor Moldovei ca fenomen independent. Această politică se bazează pe cunoaşterea insuficientă a istoriei şi etnogenezei moldovenilor de către cadrele didactice a instituţiilor de învăţămînt, supărărilor istorice faţă de ruşi, cultivării percepţiei emotive de către reprezentanţii intelectualităţii moldoveneşti şi care pe neobservate (dar în mod activ şi intenţionat), este încurajată de către elita conducătoare a statului vecin. O astfel de politică nu contribuie la o pace interetnică în ţară, face ca moldovenii să fie în opoziţie cu vorbitorii de limbă rusă.

În al nouălea rînd, o proastă planificare şi corespundere a cantităţii de specialişti pregătiţi profesional în instituţiile de învăţămînt mediu şi în învăţămîntul superior conform necesităţilor statului şi a economiei. Ca urmare a faptului că instituţiile de învăţămînt nu poartă răspundere pentru încadrarea în cîmpul muncii a specialiştilor instruiţi, tragediile personale ale tinerilor care nu pot obţine un loc de muncă în ţara lor, în conformitate cu studiile făcute.

* Strategia dezvoltării ştiinţei moldoveneşti
* Strategia de dezvoltare a învăţămîntului în Republica Moldova