Strategia dezvoltării de mai departe a societăţii civile este determinată şi de necesitatea normalizării relaţiilor dintre societatea civilă şi puterea politică. În perioada de tranziţie apare o situaţie periculoasă, atunci cînd puterea politică nu poate face faţă uneia dintre funcţiile sale principale − de reglementare a relaţiilor sociale, nu foloseşte întreaga capacitate managerială, iar societatea civilă nu are posibilitatea să controleze acţiunile structurilor puterii.

Analiza schimbărilor care au loc în Republica Moldova, în special în sfera politică, arată că formarea societăţii civile are loc lent, iar pentru multe din problemele legate de aceasta nu au fost găsite soluţii. Uniunile de tineret, de creaţie şi asociaţiile sau au încetat să funcţioneze, sau sînt în criză, noile structuri se aprobă extrem de lent. Sindicatele, care în perioada sovietică erau sub controlul deplin al statului, nu au devenit instituţii cu drepturi depline pentru a susţine interesele salariaţilor.

Organizaţiile neguvernamentale, cu rare excepţii, au tendinţa să lucreze strîns cu autorităţile, iar în multe cazuri nu sînt reprezentative din punct de vedere al asociaţiilor civile libere. Mijloacele mass-media, în condiţiile pluralismului absolut, nu au devenit cu adevărat libere ca şi mijlocele mass-media din alte ţări, sînt implicate activ în diverse campanii politice, inclusiv de manipulare a opiniei publice.

Cu toate acestea, este nevoie de o corectare, o analiză completă şi obiectivă a stării reale a societăţii civile a Republicii Moldova, precum şi a cauzelor acestor eşecuri, care frînează procesul dezvoltării sale, printre acestea s-ar număra următoarele:

Întîi de toate, cultura politică modernă în masă a cetăţenilor Moldovei se referă la un tip autoritar şi de tranziţie, în cadrul căruia predomină caracteristicile de subordonare şi supunere. În acelaşi timp, pot fi observate procese de creştere, întîi de toate, în rîndul păturilor de mijloc şi a unei părţi a tineretului, un început de tip raţional-activist al culturii civile şi politice.

Al doilea moment, nu a fost creată o structură instituţională matură a societăţii civile, iar relațiile dintre stat ca un sistem cu preponderenţă politico-administrativ de guvernare și societatea civilă ca sistem nepolitic, rămîn slab structurate.

Al treilea moment, constă în faptul că formarea societăţii civile are loc în condiţiile deficitului de încredere în instituţiile statului şi partidele politice, în condiţiile unei apatii şi pasivităţi politice a unei mari părţi a cetăţenilor.

Al patrulea moment, asociaţiile voluntare care funcţionează în calitate de structuri ale societăţi civile sînt adesea ghidate de interese înguste corporative şi mercantile, ceea ce reduce capacitatea lor de a acţiona în calitate de membri cu drepturi depline ai sectorului apolitic şi necomercial.

Al cincilea moment, societatea civilă moldovenească în mare măsură este politizată prin implicarea activă a sectorului asociativ în procesele politice şi lupta pentru putere în stat.

Al şaselea moment, statul şi sectorul privat participă doar sporadic la finanţarea proiectelor instituţiilor societăţii civile, această activitate nu are caracter sistematic.

Organizaţiilor neguvernamentale li se oferă suport financiar în primul rînd din străinătate, ceea ce nu întotdeuna corespunde scopurilor strategice de dezvoltare ale societăţii şi statului. Mai mult decît atît, o astfel de practică reprezintă o ameninţare directă a încălcării suveranităţii Republicii Moldova şi respectiv a Constituţiei Republicii Moldova.

Al şaptelea moment, procesul de transformare a societăţii moldoveneşti are loc în condiţiile unei crize economice, politice şi spirituale profunde, care, de asemenea, nu contribuie la dezvoltarea şi stabilizarea instituţiilor şi a structurilor societăţii civile.

* Locul şi rolul clasei de mijloc în formarea societăţii civile 
* Premise şi condiţii de formare a unei societăţi civile mature