Identificarea adevăratei naturi şi a specificului conflictului, premizelor şi cauzelor sale vor permite să fie pus „diagnosticul” exact şi să fie elaborat un sistem de instrumente pentru soluţionarea acestuia. Relevanţa acestui sistem de abordare constă în necesitatea de a diagnostica cît mai exact situaţia conflictuală dintre Chișinău şi Tiraspol, în scopul de a elabora recomandări adecvate de creare a premiselor şi modalităţilor de soluţionare a conflictului transnistrean. Aici este important să se ia în considerare faptul, că procesul de reglementare paşnică şi de căutare a unei soluţii reciproc acceptabile continuă.

Conflictul este cazul limită de agravare a contradicţiilor sociale, care se manifestă sub diferite forme de luptă între indivizi şi comunităţi sociale diferite în scopul de a atinge interese economice, sociale, politice, interese ideologice şi ţeluri de neutralizare sau eliminare a adversarului real sau imaginar, care nu-i permit să-şi realizeze interesele sale. Aceasta este şi lupta pentru valori şi pretenţii faţă de statut, putere şi resurse, pe parcursul căreia oponenţii neutralizează, provocînd daune sau elimină rivalii lor, precum şi de confruntare deliberată a comunităţilor sociale, motivaţia cărora este condiţionată de opunerea faţă de valori şi norme, interese şi nevoi.

Sursă a confruntărilor socio-politice sînt diferenţele de interese în planul de acţiuni sociale şi politice ale subiecţilor conflictului, care apar în baza înţelegerii de către aceştia a conflictului propriilor interese strategice pe termen lung, legate de necesitatea obiectivă de unire a eforturilor pentru rezolvarea obiectivelor socio-politice.
Astfel, ţinînd cont de cele enunţate mai sus, putem trage următoarele concluzii:

În primul rînd, în baza analizei istorice şi sistemice a premizelor apariţiei conflictului transnistrean, precum şi a dezvoltării sale ulterioare trebuie să concluzionăm că el nu a fost de la bun început şi nu este astăzi unul cu caracter etnic. El trebuie privit ca conflict politic şi teritorial, într-o anumită măsură, ca conflict economic al elitelor şi identităţilor, cu o componentă geopolitică puternic pronunţată. Aceasta este principala diferenţă dintre conflictul transnistrean şi alte conflicte din spaţiul post-sovietic, unde componenta etnică era dominantă. Contradicţiile în relaţiile existente au caracter politico-teritorial, regional cu componentă geopolitică.

În al doilea rînd, conflictul transnistrean, apariţia unei enclave pro-ruse în Transnistria, precum şi apariţia pseudo-structurilor autodeclarate de stat în spaţiul post-sovietic, în general, este rezultatul procesului incomplet de dezintegrare a Uniunii Sovietice. Din cauza particularităţilor de locaţie geopolitică regiunea transnistreană a devenit un cîmp de luptă pentru influenţă a forţelor externe în sud-estul Europei, în special a Rusiei, cu ajutorul căreia regimul separatist s-a menţinut pe linia de plutire în ultimii douăzeci de ani. În acest sens conflictul transnistrean trece de hotarele Republicii Moldova şi capătă statutul unui conflict internaţional.

În al treilea rînd, din cauza lipsei potenţialului necesar pentru existenţă sub forma unui stat cvasi existent fără ajutorul financiar, economic, politic şi militar oferit de Rusia, dar şi prin însuşi faptul creării „RMN” ca instrument de presiune asupra Republicii Moldova suverane, influenţa factorilor externi a fost şi rămîne a fi una determinantă în soarta enclavei separatiste pro-ruse.

În al patrulea rînd, poziţiile unor actori mari precum Rusia, SUA, UE, organizaţiilor internaţionale şi a blocurilor militar-politice au avut influenţă şi continuă să joace un rol important în situaţia din regiunea transnistreană, reieşind din propriile interese. La moment, datorită eforturilor depuse de intermediari procesul de negocieri dintre Chișinău şi Tiraspol poate primi un nou impuls, însă însuşi procesul de găsire a unui compromis reciproc acceptabil este departe de finalizare.

În al cincilea rînd, componenta geopolitică a conflictului transnistrean este un factor major în procesul de soluţionare a conflictului. Din acest motiv, proiectele de reglementare propuse de către diverşi actori nu pot fi acceptate de către toate părţile interesate de acest proces, în condiţiile în care au diverse interese şi abordări referitor la problema statutului raioanelor de est ale Republicii Moldova, într-o etapă post-conflictuală de normalizare a situaţiei şi a prezenţei militare străine pe malul stîng al Nistrului.

În al şaselea rînd, un cerc larg de participanţi şi diferenţa abordărilor de soluţionare a problemelor regimurilor separatiste nerecunoscute de pe teritoriul post-sovietic, ignorarea de către unii dintre participanţii la procesul de soluţionare a normelor şi principiilor internaţionale la evaluare şi în procesul de căutare a unei soluţii politico-teritoriale a conflictelor, precum şi presiunea forţelor politice externe au fost cauza principală de „îngheţare” a procesului de negocieri în problema restabilirii integrităţii teritoriale a statelor recunoscute de către comunitatea noilor state independente.

După conţinut, conflictul politico-teritorial cuprinde diverse nivele sociale ale populaţiei în proces de confruntare, în ce priveşte păstrarea sau schimbarea statutului socio-politic al statului, valorilor social-politice, distribuirea resurselor socio-economice, dobîndirea şi păstrarea poziţiilor de conducere în instituţiile şi structurile puterii de stat.

Scopul final al conflictului politico-teritorial este reprezentat de asemenea resurse precum: puterea de stat, formarea instituţiilor guvernamentale, statutul politic al marilor grupuri sociale, teritorii, regiuni, valori şi simboluri care stau la baza puterii politice în structura socială. Amestecul în acest conflict al statelor străine, care urmăresc propriile interese înguste, egoiste, oferă atît conflictului în sine, cît şi procesului de căutare a căilor de soluţionare a acestuia un caracter internaţional.

În lumina celor expuse mai sus, conflictul transnistrean este perceput nu atît ca o lupta a puterii centrale şi a regiunilor separatiste de frontieră, ci ca rezultatul aspiraţiilor agresive îndreptate spre divizarea teritorială a Republicii Moldova, slăbirea suveranităţii ţării, proces activ susţinut de Rusia, iar în ultimii ani, într-o formă voalată de către România. În acest sens, conflictul dintre Guvernul Republicii Moldova şi regiunea separatistă este, în esenţă un conflict politico-teritorial internaţional şi este rezultatul acţiunilor neconstituţionale de uzurpare a puterii în raioanele de pe malul stîng al Nistrului de gruparea radicală anti-moldovenească condusă de Igor Smirnov, care are un specific și o orientare pro-rusă.

* Cauzele care au stat la baza conflictului transnistrean şi evoluţia sa
* Integritatea teritorială a statelor pe dimensiunile internaţionale, juridice şi geopolitice
* Analiza sistemică a conflictelor internaţionale
* Interesele pe termen lung şi politica Rusiei în contextul conflictului transnistrean
* Politica Uniunii Europene, a Statele Unite şi OSCE în procesul tentativelor de soluţionare a conflictului
* Interesele Ucrainei şi Transnistriei
* Poziţia României referitor la problema restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova
* Cauzele principale, care împiedică soluţionarea conflictului
* Strategia soluţionării conflictului transnistrean - principii de bază
* Tactica soluţionării conflictului transnistrean