Domniţa Elena (Olena), fiica lui Ștefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev. S-a născut la Suceava, nu se cunoaște cu certitudine data nașterii (1464/1466). În anul 1479 Ştefan a început tratativele pentru o căsătorie dinastică între fiica lui şi moştenitorul cneazului Moscovei, Ivan Ivanovici.

O solie a țarului Moscovei Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să ceară mîna domniței Elena, pentru fiul său, Ivan cel Tînăr. Andrei Plesceev, trimisul țarului, sosi la Suceava cu o numeroasă suită de boieri moscoviți și cu împuternicirea de a săvîrși logodna, prin procură. Urmară ospețe și serbări și domnița Elena porni, prin Polonia, spre Moscova. Ștefan Voda trimise trei boieri să o însoțească: pe Lașcu, pe Sînger și pe Gherasim cu jupînesele lor.

Domnița Elena a ajuns la Moscova de postul Sf. Filip. Acolo, tînăra domniță fu dusă într-o mănăstire, unde făcu cunoștință cu logodnicul ei. Cununia a avut loc în ianuarie 1483 şi curînd, la 10 octombrie 1483, a născut un fiu, pe Dimitrie. Fericirea Elenei părea asigurată. Era favorita cneazului Ivan, socrul ei, care, la nașterea nepotului Dumitru, văzîndu-și dinastia asigurată, era foarte binevoitor față de Elena. Elena era numită de către moscoviţi "Voloşanca" .

Intrigile de la curte au afectat serios poziția, dar și soarta domniței Elena. Cneazul Ivan se însură la bătrînețe cu Sofia Paleolog, de neam împărătesc din Bizanț, fiica ultimului despot al Peloponezului. Din această căsătorie se născu un fiu, Vasile. Sofia Paleolog țese intrigi pentru a-l înlătura de la succesiunea tronului pe Ivan cel Tînăr, soțul Elenei. La 7 martie 1490, Ivan cel Tînăr moare, otrăvit, se pare, de medicul său venit din Veneţia pentru a-l îngriji. Din acest moment Sofia Paleolog luptă active pentru  a-i asigura tronul fiului său Vasile, declanşîndu-se astfel criza dinastică moscovită din 1497 – 1502.

Sofia recurse la complot, punînd la cale omorîrea copilului rivalei sale, dar și, se pare, înlăturarea, printr-o lovitură de stat, a însuși marelui cneaz Ivan, ca fiind prea bătrîn și incapabil de a domni. Complotul a fost descoperit și conjurații au fost condamnați la detenție în mănăstire.

În data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), cu mare pompă are loc încoronarea cneazului Dimitrie la vîrsta de 15 ani. Cu participarea mitropolitului şi ierarhilor superiori ai bisericii, boierilor şi membrilor familiei domnitoare Ivan III-lea cel Mare a binecuvîntat pe nepotul său Dimitrie cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului.

Bucuria Elenei a fost atît de mare încît în atelierul său a fost confecţionat un giulgiu care trebuia să imortalizeze actul din 1498. Giulgiul „Ceremonie bisericească”, ţesut cu fire de aur şi argint, a fost plasat în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), la două luni de la ceremonia încoronării lui Dimitrie. Această lucrare este primul tablou laic din Rusia.

Dar, după numai patru ani, Sofia a ieşit învingătoare, asigurînd pe Ivan ca nora lui vrea să-1 omoare, pentru a-și vedea fiul ajuns mai curînd mare cneaz al Moscovei. Bătrînul țar Ivan, bătrîn crezu această înscenare, dezmoșteni pe Dimitrie și îl trimise cu mamă-sa la închisoare și proclamă pe fiul său Vasile moștenitor al tronului.

Ştefan cel Mare era la curent cu ceea ce se întîmpla cu fiica sa pentru că îi cere principelui lituanian dreptul de trecere liberă pentru solii săi, de la care a primit următorul răspuns: „...dacă ar vrea de data aceasta chiar să trimită soli la cuscrul său, la marele cneaz Ivan Vasilievici, ca să se încredinţeze de sănătatea fiicei sale, a marii cneaghine, şi a nepotului său, noi dăm solilor săi trecere slobodă prin ţara noastră la Moscova şi de acolo îndărăt la ţara sa. Aceasta, noi, la dorinţa Domniei Sale, a prietenului nostru, o facem”.

Dar în iulie 1504 Ștefan cel Mare trece în eternitate, iar împreună cu dînsul se stinge și ultima speranță a Elenei de a fi salvată.

Domniţa Elena s-a stins din viaţă în închisoare la 18 ianuarie 1505 şi a fost înmormîntată la Mănăstirea Voznezenskaia. Feciorul Elenei, Dimitrie a murit în 1509 în închisoare.

Memoria Elenei Voloșanca a fost păstrată de poporul rus, care a înveșnicit-o în personajul Elenei cea Înțeleaptă (Elena Premudraia) din poveștile populare ruse.