Mihail Sturdza a domnit în Principatul Moldovei în anii 1834 – 1849. După introducerea Regulamentului Organic Moldova a rămas în continuare sub guvernarea generalului P. Kiselev, pînă în aprilie 1834, cînd Poarta și Rusia au numit primul domnitor regulamentar în Moldova, pe Mihail Sturdza. A fost un om politic abil și bun gospodar, reușind să se impună ca un domn autoritar și să supravețuiască inclusiv evenimentelor revoluționare de la 1848. Concepția sa politică se fundamenta pe ordine, stabilitate politică și echilibru social. Măsurile luate de domn au contribuit decisiv la modernizarea structurilor interne din Moldova. Cel mai pregnant s-a manifestat activitatea reformatoare a lui Sturdza în domeniile justiției și legislației: s-au simplificat procedurile de judecată, au fost create instanțe specializate, s-a introdus principiul lucrului judecat, s-au tradus și tipărit coduri de legi, s-a insistat pe principiul separării puterilor în stat. Totodată Mihail Sturdza s-a străduit să limiteze sfera de acțiune a jurisdicției străine.

Domnul a reușit prin legea din martie 1844 să limiteze și să pună sub controlul statului veniturile mitropoliei și ale episcopiilor, a contribuit la ameliorarea căilor de comunicație și a serviciilor de sănătate publică, la organizarea modernă a centrelor urbane. Prin cîteva legi agrare a fost ridicat nivelul de viață al țăranilor, iar legea de dezrobire a țiganilor clerului și ai statulu din 1844 a avut  importante consecințele economico-sociale și politico-morale. Legea rangurilor din 1835 asimila rangurile boierești cu ramurile administrației civile și înălța la treapta nobiliară o însemnată categorie socială provenită „de jos”, ceea ce a dus la o substanțială diluare a boierimii.

O deosebită contribuție a fost adusă la crearea învățămîntului superior la Academia Mihăileană, înființată în anul 1835, instituție cu un rol major în pregătirea ulterioară a generații de cărturari și funcționari. Ea avea iniţial două clase gimnaziale, două umaniste şi una de filozofie. Academiei i-a fost donat utilaj ştiinţific şi o bibliotecă, din care 600 de cărţi au fost dăruite de Mihail Sturdza.

Domnul a promovat o politică de echilibru între Turcia șu Rusia, pentru a nu pereclita autonomia țării și a putea dezvolta programul intern de reforme.

După abdicare, în iunie 1849, Mihail Sturdza s-a retras la Paris, întreţinînd relaţii strînse cu diferite personalităţi europene. A murit la 8 mai 1884, fiind înmormîntat în capela familiei de la Baden-Baden.