Problemele de bază și sarcinile prioritare
4.1.În ultimii 20 de ani, în timp ce o serie de state ale Europei de Est au atins anumite progrese în economie şi în ce priveşte îmbunătăţirea vieţii oamenilor, situaţia din Republica Moldova, de la an la an, nu s-a îmbunătăţit. Principalele cauze ale acestei situaţii sînt:
- lipsa cunoştinţelor în domeniul economiei moderne şi în cel al organizării vieţii sociale a conducătorilor, care au guvernat ţara în această perioadă;
- lipsa cunoştinţelor similare şi la persoanele, care consultă conducătorii ţării – economiştii locali;
- neînţelegerea, în totalitatea lor, atît a intereselor globale şi regionale ale puterilor lumii, cît şi a intereselor grupurilor şi asociaţiilor financiar-bancare globale;
- drept consecinţă a cauzelor indicate mai sus, urmarea nejustificată (dacă nu chiar nechibzuită) a sfaturilor consultanţilor din străinătate (din Vest), care nu au nici experienţă şi nici cunoştinţe de a conduce un stat aflat într-o criză prelungită, care rescriu mecanic legile sale pentru Moldova;
- imperfecţiunea sistemului politic, care generează iresponsabilitatea colectivă, posibilitatea de a da vina pentru eşecul său pe partenerii din coaliţia de guvernămînt şi care presupune că punerea de acord durează mult timp, luîndu-se în consideraţie interesele diferite pentru elaborarea unor programe de dezvoltare pe termen lung, precum şi rezolvarea unor întrebări, care necesită o decizie rapidă ca fiind unica corectă (obiectivă);
- instabilitatea şi aflarea la guvernare a puterii pe un termen scurt;
- drept consecinţă, acelora aflaţi la putere le lipsesc stimulii şi dorinţa de a elabora şi a implementa programe, care pot fi real îndeplinite – de dezvoltare a statului pe termen lung, care să nu depindă de conjunctura electorală;
- lipsa unui program cuprinzător de acţiuni pentru scoaterea ţării din criză şi a unei persoane responsabile capabile să pună în aplicare un astfel de program.
4.2.Sarcina principală a oricărui guvern este de a crea condiţii confortabile de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei. Statul trebuie să asigure cetăţenilor săi posibilitatea de a cîştiga (iar unor categorii de a primi) suficiente bunuri materiale pentru un trai decent, să poată primi o educaţie decentă, să beneficieze de asistenţă medicală accesibilă şi de calitate, să organizeze viaţa spirituală a societăţii.
Pentru hotărîrea acestui obiectiv de bază este nevoie de bani.
Hotărînd întrebarea „cu banii” conducătorii ţării pot îndrepta eforturile maşinii statului în două direcţii, cu abordare principial diferită:
- Statul trebuie să dispună de bani.
- În ţară trebuie să fie bani.
În cazul primei abordări statul creează o maşină puternică de control, care prin intermediul verificărilor şi controlului încearcă să „scoată” de la contribuabili impozite exorbitante, să-i facă să se gîndească numai la lucruri triste. Totodată, nici un ajutor real pentru cîştigarea mijloacelor băneşti nu li se oferă agenţilor economici, mai mult decît atît, funcţionarii creează intenţionat probleme, ca apoi să le rezolve contra mită, iar ţara se transformă într-un de teren de luptă, unde unii folosindu-şi experienţa, mintea, capacităţile şi cunoştinţele încearcă să cîştige banii (şi nu se ştie din ce motive anume, încă nu au plecat din ţară), iar alţii, folosindu-se de putere să le ia o parte din aceşti bani şi de cele mai dese ori nu pentru buzunarul public.
În acest caz, nu poţi vorbi de rău, fără temei, toţi funcţionarii, printre care sînt mulţi oameni inteligenţi, educaţi, care pot fi de folos statului. Cu salariile mizere pe care le primesc, a atitudinii statului faţă de ei, aceşti oameni au fost aduşi la starea în care ei nu pot lucra pentru stat, ci lucrează numai pentru sine. O astfel de abordare este sortită eşecului, un exemplu concludent în acest sens e - Republica Moldova, unde un asemenea tratament i-a fost aplicat economiei şi care a fost parte a politicii tuturor guvernelor din ultimii 20 de ani. O excepţie poate constitui încercarea Guvernului PCRM, care în anul 2008 a făcut o reverenţă businessului, introducînd rata „0” pentru impozitul pe profitul reinvestit. Acesta a fost un semnal pentru business, însă acest pas nu a fost unul destul de flexibil, a fost unul nediferenţiat, ceea ce a dus la pierderi nejustificate în buget, ceea ce vom discuta mai jos.
În ce priveşte cea de-a doua abordare, la baza gestionării economiei naţionale (iar acesta fiind un organism unic, care trebuie gestionat ca atare) trebuie pusă perfecţionarea legislaţiei, oferirea acesteia unui caracter stimulativ, crearea programelor guvernamentale şi implicarea pentru realizarea lor a capitalului privat, crearea condiţiilor pentru finanţarea integrală a afacerilor profitabile prin intermediul sistemului bancar naţional din sursele interne ale statului. Unul dintre obiectivele principalele în activitatea Guvernului, ar trebui să fie sprijinul activ al întregului business şi stimularea puternică a acelora implicaţi în realizarea programelor guvernamentale. Activitatea de stat, în acest caz, trebuie să fie îndreptată spre realizarea unui principiu important de construire a economiei unui stat: „A aduce mai mulţi bani în ţară şi să lase să iasă din ţară cît mai puţini bani, cu alte cuvinte, mai mult export (mărfuri, servicii, produse intelectuale) şi mai puţin import în condiţiile asigurării pieţei interne cu mărfuri.”
Vorbim de crearea condiţiilor pentru dezvoltarea industriei de export şi care să substituie importul (acolo unde este posibil) şi sferei de oferire a serviciilor, dezvoltarea comerţului (persoana trebuie să aibă posibilitatea să cumpere tot de ce are nevoie în ţară), despre creşterea masei de bani, care circulă în ţară şi despre accelerarea cifrei circulaţiei acestor bani şi crearea condiţiilor în care banii s-ar simţi confortabil în ţară, creîndu-se locuri de muncă şi astfel crescînd venitul statului.
Numai o astfel de economie poate crea în ţară posibilităţi şi să dea statului mijloace pentru rezolvarea Obiectivului principal.
Banii vin în ţară pe calea exportului, realizat de către agenţii economici – a mărfurilor, serviciilor şi produsului intelectual (numit în continuare produs) şi rămîn în ţară, cu condiţia ca cetăţenii şi agenţii economici să folosească la maxim pentru viaţa şi activitatea sa produsul (bunurile şi serviciile) de origine locală.
De ce în ţară nu se produce o cantitate suficientă şi de bună calitate a produsului pentru export şi consumul intern?
De ce de cele mai multe ori, chiar dacă avem posibilitatea să fabricăm produsul, nu putem să-l vindem?
Ce împiedică agenţii economici să producă şi să vîndă mai mult?
Ce trebuie să facă statul pentru a elimina factorii negativi din economie?
Soluţionarea problemelor economiei este posibilă, în condiţiile conştientizării şi rezolvării problemelor agenţilor economici, a problemelor acelora care creează produsul, aduc bani în ţară sau îi păstrează pentru ţară, vînzînd acest produs, în condiţiile creării unei sfere favorabile pentru dezvoltarea antreprenorialului.
Vom enumera problemele de bază cu care se confruntă businessul moldovenesc:
- lipsa unei politici de stat eficiente pentru protecţia pieţei interne, dezvoltării industriei, care ar înlocui importul şi sprijinul producătorului intern;
- concurenţa neloială a mărfurilor de contrabandă, de semi-contrabandă şi a acelora contrafăcute;
- anarhia completă în comerţ, sprijinirea unui comerţ neorganizat de către stat (pieţe, comerţul de tip chioşc şi tarabă, importul realizat de persoane fizice);
- lipsa unor companii naţionale mari de export (holdinguri) în ţară, capabile să atragă investiţii, să organizeze producţia în masă şi comercializarea mărfurilor;
- insuficienţa unui capital circulant a celor mai multe întreprinderi industriale şi de alt tip;
- insuficienţa fondurilor pentru dezvoltarea şi reînnoirea fondurilor de bază;
- lipsa mijloacelor pentru publicitate şi promovarea produselor, dar şi a serviciilor pe pieţele de desfacere în condiţiile unei concurenţe severe din partea companiilor străine;
- problemele menţionate mai sus sînt rezultatul insuficienţei posibilităţilor sistemului financiar-bancar, precum şi excluderea legislativă a proprietarului tuturor fondurilor disponibile – a statului Republica Moldova de la organizarea finanţării depline a businessului moldovenesc şi a statului;
- lipsa unui dialog eficient între mişcarea oamenilor de afaceri şi stat;
- lipsa programelor guvernamentale în domeniul economiei, orientate spre un parteneriat privat cu statul;
- declinul provinciei;
- drept consecinţă a celor expuse mai sus, lipsa unei cereri acoperite băneşte necesare pentru dezvoltarea serviciilor şi a infrastructurii;
- lipsa unui program complex de dezvoltare a infrastructurii turistice;
- imperfecţiunea legislaţiei fiscale (întoarcerea la direcţia fiscală şi nu la cea stimulatoare din Codul fiscal, scris la dictarea consultanţilor străini de la FMI)
Problemele menţionate mai sus trasează obiectivele pentru economia Moldovei.
* Fiecare politician trebuie să ştie
* Stabilirea priorităţilor de dezvoltare
* Măsuri pentru dezvoltarea pieţei interne
* Dezvoltarea domeniilor şi teritoriilor prioritare
* Restabilirea mediului înconjurător
* Reforma sistemului de finanţare a economiei
* Reformarea sistemului de comerţ
* Dezvoltarea turismului și infrastructurii transportului. Turismul
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1890
- Populația:
- 803 locuitori
Mihailovca este un sat din cadrul comunei Prepeliţa, raionul Sîngerei. Localitatea se află la distanța de 11 km de orașul Sîngerei și la 98 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004 populaţia satului constituia 803 oameni. Satul Mihailovca a fost menționat documentar în anul 1890.