La rugămintea Academiei din Berlin D. Cantemir în anii 1715-l716 scrie în limba latină opera sa ştiinţifică fundamentală Descrierea stării antice şi prezente a Moldovei (Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae). „Dintre toate scrierile lui D. Cantemir (ea este) aceea care rămîne valabilă pentru informaţia ştiinţifică a cercetărilor de azi şi nu numai ca un jalon al istoriei culturii, în vremea în care a fost scrisă ...” (P. Panaitescu, 1958). La elaborarea ei autorul s-a folosit de monografia lui Miron Costin De neamul moldovenilor, de lucrările acestuia Poema polonă, Cronica polonă, de izvoare străine. Şi desigur, s-a bazat pe propriile observaţii. Valoroase ca informaţii ştiinţifice de ordin politic, geografic, cultural-lingvistic, instituţional rămîn, totuşi, numai acele descrieri ce se referă la epoca autorului - primul deceniu al secolului XVIII.

Partea întîi, geografică, cuprinde descrierea minuţioasă a reliefului, regnului vegetal, animal. Rîurile Dunărea, Nistrul, Prutul constituie artere comode pe care produsele pămîntului Moldovei: lemn pentru construcţii, ceară, miere, grăsimi, blănuri, piei netăbăcite, grîne, sare, silitră se exportau în alte ţări. În partea a doua D. Cantemir descrie în cunoştinţă de cauză organizarea social-politică a Moldovei pe care o cunoştea: confirmarea domnilor, ceremonia înscăunării ş.a., trădînd lipsa de documentare privind epocile anterioare. De o mare valoare istorică sînt informaţiile lui privind componenţa etnodemografică a Moldovei din epoca sa.

Pentru istoria culturii şi a limbii moldoveneşti, pentru geneza moldovenilor de o deosebită însemnătate sînt compartimentele din partea a treia a Descrierii Moldovei, întîi de toate capitolele Despre limba moldovenilor, Despre literele moldovenilor. Dimitrie Cantemir a continuat tradiţia - la un nivel avansat, cu probe concludente şi într-o manieră cu adevărat ştiinţifică - iniţiată de primul cronicar de limbă moldovenească Gr. Ureche. Astfel, urmînd exemplul lui Grigore Ureche: Pentru limba noastră moldovenească (pe la 1635) şi mai ales, al lui Miron Costin: Despre limba moldovenească sau rumînească (1677), D. Cantemir scrie capitolele Despre limba moldovenilor (De lingua moldavorum), Despre literele moldovenilor (De litteris moldavorum). În primul capitol savantul trece în revistă părerile privind „originea limbii moldoveneşti” (linguae moldavicae origine), despre afinităţile şi deosebirile dintre limba moldovenească (moldava lingua) şi cea italiană. D.Cantemir este conştient de comunitatea originii „limbii moldovenilor şi a valahilor”, observînd - primul! - anumite particularităţi teritoriale ale limbii vorbite de moldoveni. „Ca aproape toate limbile, şi cea moldovenească are diferite dialecte...” Dînsul ştia că „cei care locuiesc la Nistru amestecă în vorbire multe cuvinte polone.

Examinînd diferite aspecte: fonetice, lexicale, gramaticale ale limbii moldoveneşti, D.Cantemir este primul care menţionează deosebirea limbii vorbite de moldoveni de cea folosită de valahi. Dînsul evidenţiază calităţile limbii moldoveneşti, situînd-o pe primul loc, aşa cum a făcut şi Miron Costin: „Locuitorii Valahiei şi Transilvaniei au aceeaşi limbă ca şi moldovenii, dar pronunţia lor este mai aspră... Ba au mai introdus chiar cîteva cuvinte necunoscute moldovenilor, pe care în scris le ocolesc cu totul. Ei urmează atît limba cît şi ortografia moldovenească (Moldavicam et linguam et orthographiam sequuntur), recunoscînd prin aceasta că moldoveneasca (moldavicam sua) este mai curată decît a lor, chiar dacă antipatia dintre moldoveni şi valahi (Moldavos et Valachos) îi împiedică să spună deschis acest lucru”. Dacă Descrierea Moldovei „este cea dintîi scriere ştiinţifică a unui moldovean” consacrată Moldovei, apoi compartimentul Despre limba moldovenilor (şi cel Despre literele moldovenilor) constituie primele studii, în sensul modern, ştiinţifice filologice despre limba şi grafia moldovenilor scrise de un moldovan.

În vreo 70 de ani, din 1635 pînă în 1716, cronicarii, savanţii moldoveni au scris, au publicat trei studii filologice despre limba moldovenească:

1.Grigore Ureche: Despre limba noastră moldovenească, 1635, în limba moldovenească.

2.Miron Costin: Despre limba moldovenească sau rumînească, 1677, în limba polonă.

3.Dimitrie Cantemir: Despre limba moldovenilor, 1716, în limba latină.

Care alt stat din sud-estul Europei, care alţi nord-dunăreni se pot mîndri cu astfel de lucrări despre limba maternă scrise în diferite limbi, inclusiv în limba ţării, inclusiv în limba ştiinţei de circulaţie universală - cea latină?! Mai mult: la începutul veacului XVIII limba moldovenească atrage atenţia cercetătorilor străini. La 1719 italianul Silvestro Amelio alcătuieşte la Roma primul Vocabulario italiano-muldavo (1360 de cuvinte)... Şi tot aşa mai departe. Este de-a dreptul caraghios că pe fundalul acestor şi multor altor mărturii, diferite persoane - chiar considerate savante! - afirmă ca lingvonimul (glotonimul) limba moldovenească ar fi, cică, „inventat de Stalin” (născut în 1879). „Cel puţin de la Grigore Ureche încoace, existenţa glotonimului limba moldovenească e un fapt real, de netăgăduit. Prin urmare şi adoptarea lui în republica ce poartă acelaşi nume e natural şi uşor de înţeles, cu atît mai mult că acest fapt are paralele tipologice, atît în sociolingvistica generală cît şi în cea romanică” (M. Gabinskii, 1983). Ultima lucrare în limba moldovenească a lui D.Cantemir (rămasă neterminată, în manuscris) - Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor...(1717) autorul a scris-o „de multe ori rugaţi fiind pentru ca de începătura neamul şi vechimea moldovenilor, precît adevărul pofteşte, măcar cît de pre scurt să-i înştiinţăm.

Afirmînd că „hronicul vechimei neamului moldovenesc (încarileş, tot numele vlahilor se cuprinde)”, năzuind „slujască-să dară cu osteninţăle noastre neamul moldovenesc”, D. Cantemir declară că „întîi pre limba latinească a izvodit, iară acmu pre limba românească (a) izvodit”. Această şi altele de acest gen afirmaţii din cea mai neorganizată, neterminată lucrare a lui D. Cantemir mai însufleţeşte romanomanii de pretutindeni şi de azi. Cît priveşte Descrierea Moldovei cu capitolele consacrate limbii moldoveneşti şi literelor moldoveneşti - ea este împinsă în anonimat, iar în ediţiile jubiliare comentată deformant.