Brejnev Leonid – om de stat și activist de partid din URSS, între 1950 – 1952 prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei; din 1964 pînă în 1982 - Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, 1977 – 1982 - președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS.

Leonid Brejnev s-a născut la 6 decembrie 1906 la Kamenskoe (azi Dniprodzerjinsk), Ucraina, în familia muncitorului Ilia Brejnev. În 1915 începe să studieze la gimnaziu, în 1927 absolvește Școala agricolă din Kursk, iar în 1935 Institutul metalurgic din Dneprodzejinsk. În anii 1927 -1930 este inginer cadastral, șef al Secției funciare raionale, locțiitorul șefului Direcției funciare a regiunii Ural. A participat la procesul de colectivizare desfășurat în regiunea Ural, însoțit de arestări și deportări. Din 1931 membru al PC (bolșevic) din Rusia. Din 1937 ingener la uzina metalurgică din Dneprodzerjinsk.

În 1938 ocupă funcția de secretar al Comitetului regional Dnepropetrovsc al PC, iar din 1939 este prim-secretar al Comitetului regional de partid, însărcinat cu industria de armament. În decursul celui de-al doilea război mondial Leonid Brejnev este însărcinat cu evacuarea întreprinderilor industriale din Dnepropetrovsk spre Ural. Comisar politic de brigadă, L. Brejnev devine șeful direcției politice al Frontului de Sud, șeful direcției politice a armatei a 18-a, apoi șeful direcției politice a Frontului 4 Ucrainean. Sfîrșitul războiului îl găsește la Praga, în gradul de general-maior.

După război L.Brejnev recapătă postul de prim-secretar al Comitetului regional de partid Dnepropetrovsk. În 1950 este numit prim-secretar al Comitetului central al PC din RSSM. Leonid Brejnev a fost Prim-secretar al Partidului Comunist din RSS Moldovenească în perioada 3 noiembrie 1950 – 25 octombrie 1952 precedîndu-l pe Nicolae Koval şi fiind urmat de Dimitri Gladki. A fost un adversar al schimbărilor radicale, delega activitățile complexe adjuncților săi, s-a înconjurat de oameni docili și devotați. La sosirea lui L. Brejnev în RSS Moldovenească colectivizarea forțată a agriculturii fusese practic finalizată. Totuși agricultura se afla într-o stare deplorabilă. Nefiind un om rău de la natură, Brejnev, ca și mulți alți oficiali din timpul lui Stalin, s-a învățat să ignore suferința și nenorocirile oamenilor. Acționa instinctul de autoconservare: un om sincer și sensibil nu-s-ar rețien în funcțiele de conducere.

În RSS Moldovenească, prim-secretarul L. Brejnev a adunat în jurul său oameni care vor lucra cu el mai mulți ani. Constantin Cernenko a condus Departamentul de Propagandă, Nicolai Șcelokov a lucrat la Consiliul de Miniștri, Serghei Trapeznikov a condus Școala Superioară de Partid, Victor Golikov a devenit ajutorul primului secretar, Semion Țvigun a fost șef de departament în cadrul Ministerului Securității de Stat al RSSM, iar din octombrie 1951, vice-ministru.

Colaboratorii lui Leonid Brejnev în cele din urmă vor ocupa funcții importante la Moscova. O carieră de succes a făcut Constantin Cernenko, care a devenit Secretar General al CC PCUS, după moartea lui L. Brejnev. Cu numele Cernenko a fost redenumit în perioada sovietică raionul Șoldănești.

Importanţa acordată de Brejnev Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a făcut ca spre deosebire de alte republici sovietice, nivelul de trai să fie aici unul ridicat. Industrializarea regiuni transnistrene a atras un nou val de specialişti sovietici care s-au stabilit în Moldova Sovietică. Etnicii autohtonii, au început rapid să adopte modul de viaţă sovietic şi chiar să îşi rusifice numele de familie.

Fiind din oficiu delegat la al XIX-lea Congres al PCUS, el a fost ales în Comitetul Central și în mod neașteptat desemnat secretar al Comitetului Central, iar mai apoi și membru al Prezidiului Comitetului Central. Ocupînd o poziție înaltă, L. Brejnev, de facto se simțea marginalizat, deoarece I. Stalin nu a convocat niciodată noul Prezidiu al Comitetului Central.

După moartea lui Stalin în 1953, Nikita Hrușciov îl numește pe Brejnev șef al directoratului politic pentru armată și marină, cu gradul de general locotenent, apoi, în 1955, Prim-secretar al Comitetului central al Partidului în Kazahstan.

În februarie 1956 Brejnev este promovat la Moscova secretar general la ministerul apărării, însărcinat cu industria de armamant și cosmonautică. În 1959, Brejnev este numit secretar al Comitetului central al P.C.U.S. apoi în 1960 președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al CC.

La 14 octombrie 1964 Hrușciov este destituit, iar Brejnev devine Prim-secretar al PCUS. Odată ajuns la putere, Brejnev a început demontarea liniei politice a lui N. Hrușciov. În aprilie 1966 L. Brejnev capătă titlul de Secretar general al PCUS, care nu fusese folosit după moartea lui Stalin. Pune capăt relativei liberalizări culturale.

Leonid Brejnev s-a stins din viață la 10 noiembrie 1982, la vîrsta de 75 ani.