Grigore al II-lea Ghica
Grigore al II—lea Ghica a avut patru domnii în Moldova: septembrie 1726 – aprilie 1733; noiembrie 1735 – septembrie 1739; octombrie 1739 – septembrie 1741; aprilie 1747 - februarie 1748 și două în Valahia. S-a născut în anul 1690 in Adrianopol. Este fiul lui Matei Ghica şi al Ruxandrei Mavrocordat, fiica lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, fost mare dragoman al Porţii. Rămas orfan de tată, a fost crescut şi educat de bunicul său, Alexandru Mavrocordat. Era posesorul unei solide culturi - vorbea mai multe limbi - şi pregătiri diplomatice, dobîndite sub îndrumarea bunicului său. Timp de 11 ani (1716-1726) a ocupat funcţia de mare dragoman. Principe luminat şi reformator, a căutat, în timpul celor patru domnii ale sale în Moldova să aşigure o cale mai bună de dezvoltare a țării şi de stabilitate a vieţii locuitorilor. Pe plan extern se remarcă raporturile sale cu ambasadorii Franţei, Angliei şi Olandei, cu miniştrii rezidenţi ai Poloniei, cu agenţii tătarilor şi cu ambasadorul Austriei la Istanbul. După declanşarea revoltei tătarilor din Bugeac, conduşi de Adil Ghirai, împotriva fratelui acestuia Mengli Ghirai, hanul Crimeei (octombrie 1727), Moldova a avut de suportat raidurile devastatoare ale acestora. Grigore II Ghica a fost singurul dintre domnii fanarioţi care a întreprins, în septembrie 1732, o călătorie la mănăstirile şi cetăţile din nordul Moldovei. Ion Neculce relatează că a fost Grigore Vodă “la Baia şi la Săcul, apoi la Slatina şi la Dragomirna şi la Soceavă. Şi au îmblat prin cetatea Socevii de-au vădzut-o. Apoi la Pobrata şi apoi la Păşcani şi la Ruginoasa, apoi s-au pogorît în Iaşi. Aşe într-o săptămînă au îmblat de-au văzut toate mănăstirile…”. Preocuparea pentru păstrarea patrimoniului ţării l-a determinat pe domnul Moldovei să intervină pe lîngă autorităţile poloneze pentru restituirea podoabelor Mitropoliei Moldovei duse în Polonia de fostul mitropolit Dosoftei (1686), în care scop Ghica Vodă l-a trimis în 1732 pe postelnicul Alexandru Duca. Etapa ce a urmat a fost una deosebit de rodnică. În locul palatului de la Frumoasa, distrus de război, a ridicat altul mai mare, iar în primăvara anului 1741 un al doilea, destinat femeilor. Cu prilejul călătoriei sale la Iaşi, din anul 1742, călătorul grec Markos Katsaitis, scrie că a văzut la Frumoasa “un palat de desfătare”, realizat “în parte după manieră turcă, în parte după cea franceză şi este cel mai frumos edificiu din întreaga Moldovă”. Ion Neculce, martor al evenimentelor scrie că: “Făcut-au şi turnu mare pe poartă, în curtea domnească, şi ceasornic mare, aşijdere şi 2 cişmele, fîntîni aduse pre oale, cu multă cheltuială, una denaintea porţii curţii domneşti şi una denaintea feredeului (băii )”. La moartea sa a fost înmormîntat la ctitoria de la Sf. Pantelimon, la București. În timpul domniilor sale, derulate uneori în condiţii internaţionale dificile, Ghica, conchide istoricul A. Iordache, "s-a dovedit un domnitor înţelept, îngăduitor şi bun cu cei sărmani, uşurîndu-le adeseori soarta, prin judecăţi drepte şi stăvilirea, pe cît posibil, a unor abuzuri, în dauna pornirilor nelimitate ale marii boierimi, dornică de înavuţire, în condiţiile create de începuturile de modernizare care nu ocolesc nici Principatele Dunărene". |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1603
- Populația:
- 950 locuitori
Păscăuţi este un sat din cadrul oraşului Costeşti, raionul Rîşcani. Localitatea se află la distanța de 41 km de orașul Rîșcani și la 202 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 950 de locuitori. Satul Pășcăuți a fost menționat documentar în anul 1603.