Constantin Șerban avut două domnii efemere în Molodva: octombrie – noiembrie 1659 și ianuarie – februarie 1661. Constantin Șerban domnise în Valahia între 1654-1658. Ideea de a fi instalat Constantin Șerban pe tronul Moldovei a fost a principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea. În toamna anului 1659 Constantin Șerban intră în Moldova, sprijinit de aliații săi, Gheorghe Rakoczi al II-lea și Mihnea al III-lea, domnul Valahiei. Ei contau pe sprijinul moldovenilor, deoarce se știa că Ghica vodă era urît de popor, care dorea să scape de domnia lui. Oastea lui Gheorghe Ghica este înfrîntă la Capul Stîncii, iar Constantin Șerban se declară domn al Moldovei.

Imediat Constantin Vodă trimite solie la Constantinopol, „cercînd cu făgăduință să-și tocmească domnia". Domnul nu a apucat însă să-și primească răspunsul, deoarece curînd a fost alungat de oștile turco-tătare. El a trimis o solie și la Moscova, care a juns acolo după înfrîngerea domnului. Ambele solii nu i-au fost de nici un folos.

Gheorghe Ghica susținut de tătari revine și îl învinge pe Contantin Șerban în bătălia de la Ciric. Constantin Vodă cu greu scapă cu viață, căci i s-a înglodat calul în Bahlui și doar datorită unui slujitor, care i-a oferit calul său a reușit să fugă. Gheorghe Ghica a fost numit de turi domn în Valahia, iar tronul Moldovei este ocupat de Ștefăniță Lupu.

După eșuarea încercării sale de a deveni domn al Moldovei, Constantin Șerban s-a refugiat din nou în Transilvania. A doua încercare de a se înscăuna în Moldova o întreprinde în ianuarie 1661, cînd trece Nistrul pe la Soroca însoțit de 4000 de cazaci și îl forțează pe Ștefăniță Lupu să părăsească Iașii. În calitatea sa de domn al Moldovei Constantin Șerban a avut timpul să emită și unele documente. Însă revine Ștefăniță Lupu susținut de tătari, iar Constantin Șerban este silit să se retragă. Pribeag, el apucă drumul Poloniei în februarie 1661, petrecut de dușmani care erau bucuroși să-l vadă plecînd și se pierdu în regatul polon, fără a mai revendica vreodată domnia Moldovei.