Bogdan Lăpuşneanu a domnit în Moldova între anii 1568-1572. Este fiul mai mare al domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Bogdan ajunge pe tronul Moldovei la o vîrsta fragedă. Grigore Ureche scrie că în 1568, cînd a venit la domnie, avea 15 ani. Un contemporan, însă, preotul armean, care ținea la Camenița, în Podolia, o cronică și care l-a văzut personal pe Bogdan în acest oraș, scria că în 1571 tînărul prinț avea 17 ani.

A domnit sub regența mamei sale Ruxandra Lăpușneanu şi a cîtorva boieri, care se orientau spre Polonia, căreia i s-au închinat. Domnul, ne spune cronica lui Azarie ”era un tînăr bine făcut și nu-i dăduse încă musteața, … era cu suflet drept, învățat în cărțiși nehrănind rele într-însul, ci milostiv și blind, întru toate era următor în obiceiuri învățăturilor tatălui său, arătînd și vitejie, căci era cu inimavitează, învățat în a învîrti lancea și a întinde arcul în coarde, aruncînd săgeata”. Cu tinerii de vîrsta lui „pierdea vremea în jocuri și în alergări cu caii, și împărțea mulțime de averi tovarășilor de joc și făcătorilor de glume, dăruind haine țesute cu aur și îmbrăcăminte moi celor ce se țineau de glume”. Și Ureche adaugă cu tristețe: „răsipind averea domnească”.

Domnia de patru ani a lui Bogdan Lăpușneanu a fost destul de agitată. Polonofil prin tradițiile familiei, el a încheiat în 1569 un tratat cu regele Poloniei, recunoscîndu-l drept suzeran. Pentru a întări legăturile cu Polonia Bogdan își căsătorește o soră cu nobilul Gaspar Padniewski și o făgăduiește pe alta lui Cristofor Sborowski. Însă logodna cu Sborowski a fost ruptă, atunci cînd lui Bogdan i se păru că pețitorul este mai mult interesat de zestre.

După moartea Ruxandei (1570), Bogdan devine conducător de sine stătător. Relațiile lui cu boierii au devenit încordate, Bogdan începu să se teamă că boierii îl vor ucide. Politica filopolonă, amestecul sfetnicilor poloni, obligaţia de a întreţine oştile polone au stîrnit nemulţămirea boierilor ţării, în frunte cu Ieremia Golia Cernăuţeanul. Aceştia se temeau mai ales de introducerea catolicismului și s-au plîns Porţii.

La sfîrşit de ianuarie 1572 Bogdan Lăpuşneanu se pornise spre Polonia spre a se căsători cu fiica unui magnat din Liov, Ioan Tarlo. În Polonia el a fost făcut prizonier de logodnicul refuzat, C. Sborowski. În timpul luptei scurte care s-a dat Bogdan a primit mai multe răni, dintre care una la cap, avea să lase grave urmări.

În acest timp Ioan Vodă (zis cel Cumplit), numit şi sprijinit de otomani, pătrunde în Moldova, proclamîndu-se domn. Cîteva luni Bogdan a rămas prizonierul lui Sborowski, pînă a putu plăti răscumpărarea. Încercările lui Bogdan de a reveni la tron, cu ajutorul polon au fost zadarnice. Mai tîrziu soarta îl va arunca pe Bogdan Lăpuşneanu în Rusia, la curtea lui Ivan cel Groaznic. Țarul l-a primit în audiență, i-a promis ajutorul pentru a relua domnia Moldovei și i-a acordat două domenii – Luh și Tarusa.

Planurile de revenire în Moldova așa și nu s-au realizat. Boala de care suferise de pe urma rănirii la cap s-a agravat și în septembrie 1577 Bogdan a murit la Moscova, aproape orb, aproape nebun.

Deși nu se știe cine a fost soția lui Bogdan al IV-lea, spre sfîrșitul veacului a apărut un „fiu al său” și nimeni nu i-a contestat pretenția de a fi fiul lui Bogdan Lăpușneanu. Acest Alexandru vodă, a domnit nominal în Moldova în iunie 1592, căruia i s-a zis după firea și faptele sale Alexandru cel Rău.