Către decada a III-a a lui ianuarie 1918 nordul Republicii Moldoveneşti, aproximativ pînă la linia Edineţ-Donduşeni, era ocupat de austro-ungari, restul teritoriului era învăluit de 4 divizii româneşti, care oferiseră la sud un coridor pentru redislocarea trupelor germane la Odessa. Iar la Chișinău, rupt de realitate, izolat de evenimente, indiferent de ceea ce se întîmplă în teritoriu, Sfatul Ţării o făcea pe parlamentul, iar Sfatul directorilor se închipuia guvern.

Discuţiile aprinse din şedinţa Sfatului Ţării de la 13.01.1918 au dezvăluit contradicţii serioase chiar şi în Blocul Moldovenesc. I. Inculeţ şi P. Erhan au fost învinuiţi de mai multe păcate: s-au prezentat la chemarea Sovietului Chișinău, la frontotdel, au trimis telegramă de protest guvernului românesc, au trimis „garnizoana moldovenească să apere poziţiile împotriva armatelor României”, au luat hotărîri fără ştirea Sfatului Ţării. P. Erhan a declarat: „Părerea mea despre paşii politici de mai departe constă în aceea că activitatea noastră să fie îndreptată în direcţia îndeplinirii Declaraţiei (de la 2.12.1917), susţinerea Adunării constituante”. Liderul PNM P. Halippa, din contra, a propus să se renunţe la alegerile în Adunarea Constituantă a „Basarabiei”, care, potrivit hotărîrilor Congresului ostăşesc şi Declaraţiei din 2.12.1917, trebuia să fie unicul organ ce avea dreptul de a decide soarta Republicii Democratice Moldoveneşti. P. Halippa dorea ca Sfatul Ţării, neales pe cale democratică, vremelnic prin definiţie şi misiune, să devină organ legiuitor şi reprezentativ pe totdeauna. Sau pînă la „timpul cuvenit”. Dezbaterile din 13.01.1918 s-au încheiat cu demiterea guvernului P. Erhan, care a activat numai 37 de zile, dintre care 13 sub regim de ocupaţie.

Pentru a avea o închipuire mai limpede cine şi ce prezenta Sfatul Ţării şi cum hotăra el cele mai serioase probleme, să urmărim procedura de demitere a vechiului şi de învestire a noului guvern. Pentru demiterea guvernului P. Erhan au votat 36 de membri ai Sfatului Ţării, 25 au fost „contra”; deci au participat la şedinţă 61 de membri. Din 150 pe listă! În cîteva zile a fost învestit un nou guvern în frunte cu Dănilă Ciogorean (Ciugureanu). Pentru el au votat 37 de membri ai Sfatului Ţării, 28 – „contra”, 3 s-au abţinut. Deci au participat la şedinţă 68 de membri. Din 150 pe listă! Anume acest organ şi a hotărît soarta Republicii Moldoveneşti în 1918 în aşa mod.