În lunile cînd regatul român agoniza, la Chișinău evenimentele derulau căleidoscopic: are loc Congresul învăţătorilor din Moldova (10 aprilie). Apoi îşi desfăşoară lucrările Congresul preoţilor din Moldova (19-20 aprilie), care a cerut „autonomia Bisericii Moldoveneşti şi reînfiinţarea Mitropoliei Moldovei, în fruntea căreia să fie numit un ierarh moldovan”. (În august Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a ridicat Arhiepiscopia Chişinăului şi a Hotinului la rang de mitropolie). În mai a avut loc Congresul Sovietului Frontului Român, al Mării Negre şi al regiunii Odesa (PУMынскогo фронтa, ЧЕРноморского флотa и ОДесской области ( РУМЧЕРОД). La 19-20 mai a avut loc Consfătuirea reprezentanţilor Sovietelor din Chișinău, Bender, Bălţi ale deputaţilor muncitorilor şi soldaţilor, care a ales Comitetul Executiv gubernial al Sovietelor din Basarabia. A avut loc Congresul I gubernial al ţăranilor din Basarabia (21-23 mai), care a cerut desfiinţarea proprietăţii private moşiereşti asupra pămîntului ş.a.

La stadiul actual de cercetare putem afirma, că prima organizaţie obştească de afirmare a drepturilor şi libertăţilor naţionale a moldovenilor se documentează în martie 1917. Ziarul Cuvînt Moldovenesc publică (26.03.1917) o telegramă de salut Guvernului provizoriu, asigurîndu-l de susţinerea sa: „Obştea moldovenilor, adunîndu-se în şedinţă pentru a dezbate nevoile moldovenilor din Basarabia, salută stăpînirea vremelnică şi-i arată deplina încredere. Nădăjduieşte, că, fiind rînduieli noi şi schimbîndu-se împrejurările vieţii din Rusia, moldovenii din Basarabia se vor bucura de toate drepturile cetăţeneşti şi naţionale. Împuternicitul Obştii moldoveneşti N. Alexandri”. Semnatarul fiind unul din fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc (PNM), ce se va constitui în scurt timp, putem admite, fără riscul de a greşi, că Obştea moldovenilor a stat la temelia acestei formaţiuni politice.

Prima acţiune de înfiripare a mişcării de eliberare naţională, de formulare a unor principii ale autonomiei administrativ-teritoriale, poate chiar ale suveranităţii Moldovei dintre Prut şi Nistru a fost publicarea (9.04.1917) în ziarul Cuvînt Moldovenesc a Programului Partidului Naţional Moldovenesc (PNM). În articolul Ce vrea partidul naţional moldovenesc sînt formulate idei şi întrebări actuale şi astăzi: „Mulţi se întreabă de ce moldovenii şi-au făcut un partid deosebit al lor, de ce nu s-au lipit ei, mai bine, la alte partide politice din Basarabia, ca pînă acum... Pînă acum ei au făcut parte din fel de fel de partide, după care însă nimic n-au folosit. Acum ei s-au încredinţat că numai printr-un partid al lor vor putea ajunge la izbîndirea gîndurilor lor sfinte... Unii răuvoitori zic că partidul moldovenesc ar avea de gînd să obijduiască pe locuitorii de altă limbă a Basarabiei. Aceasta nu e adevărat! Partidul vrea, ce e drept, binele moldovenilor, căci pentru aceasta s-a alcătuit, dar el lasă şi pe celelalte noroade din Basarabia să trăiască în deplină slobozenie. Sau ar vrea cineva ca partidul să nu-şi bată capul cu moldovenii? Dar atunci cine le va avea de grijă?... Noi binecuvîntăm din toată inima revoluţia, care a făcut să răsară soarele slobozeniei şi sîntem gata să jertfim totul pentru deplina ei izbîndire”. (Cuvînt Moldovenesc 23.04.1917). La 4 septembrie se programează apariţia ziarului Ostaşul Moldovan, „organ de propagandă şi de luptă al Comitetului Central Executiv Moldovenesc al Sovietului deputaţilor de soldaţi şi ofiţeri.”

La 20-27 octombrie 1917 la Chișinău îşi desfăşoară lucrările Congresul ostaşilor moldoveni, care a hotărît că va sprijini „gîndul despre întemeierea Sfatului Ţării, organ de cîrmuire” (legislativ şi reprezentativ). În situaţia cînd, de fapt, greul muncii se făcuse, cînd mişcările politice se regrupaseră, îşi determinaseră scopurile şi se consolidau organizaţional, în august sosesc la Chișinău un grup de emisari ai Guvernului provizoriu de la Petrograd cu „misiunea de a adînci revoluţia şi a păstra Rusia federativă”. Printre aceştia erau Ion Inculeţ şi Pantelimon Erhan.