În 1905 se înfiinţează Societatea Moldovenească din Basarabia printre membrii fondatori numărîndu-se protopopii I.Baltag, N.Laşcu, consilierul de stat C.Soare, avocatul C.Kiriac, Al.Krupenskii ş. a. Mareşalul nobilimii din Chișinău, Pavel Dicescu era preşedintele Societăţii. În conformitate cu statutul său, „Societatea se înfiinţează pentru a contribui cu toate mijloacele la ridicarea nivelului cultural al Moldovenilor şi la studierea cît mai completă a Basarabiei. La bază stă convingerea că instruirea e cu putinţă numai în limba maternă - moldovenească; limba rusă de asemenea e obligatorie, ca limbă de stat...”. Din ianuarie 1907 pînă în octombrie 1908 Societatea a editat săptămînalul naţional independent Moldovanul în opoziţie cu gazeta românofilă Basarabia, fondată şi finanţată de C.Stere.

Tipărirea la Chișinău în anii 1901-1903 a gazetei bolşevice Iskra a înrîurit întrucîtva climatul politic chişinăuian. În capitala ţinutului se organizează (decembrie 1902) un comitet al PMSDR. Sub influenţa mişcării revoluţionare din Rusia, în primăvara 1905 au avut loc tulburări ţărăneşti în judeţele Orhei, Chișinău, în satul Mocra (raionul Rîbniţa). Au urmat greve şi demonstraţii ale muncitorilor la Chișinău, Bălţi, Soroca, Rezina, Hotin. Răscoala ţăranilor din Comrat (ianuarie 1906) a fost înăbuşită de armată. Aceste forme de manifestare a revoltei, chiar răzmeriţele, erau însufleţite de lozinci şi cerinţe sociale. Accente de eliberare naţională încă nu se întrezăreau.

Eliberarea naţională a moldovenilor a venit odată cu biruinţa Revoluţiei burghezo-democratice ruse din 1917 (februarie). „Generoasa revoluţie rusească (din februarie 1917), ridicîndu-se împotriva ţarismului asimilator de naţii, a recunoscut dreptul fiecărui om de a cuprinde libertatea lui naţională”, - nota entuziasmat N. Iorga în 1917 şi preciza recunoscător, ceva mai tîrziu: „Revoluţiei ruse i se datoreşte toată minunata schimbare dintre Nistru şi Prut, care ne umple de bucurie pe toţi... Chiar după ce legăturile politice de astăzi (10.11.1917) ale regatului nostru cu ţările ruseşti vor înceta, nu vom putea să uităm niciodată acest mare bine ce ni l-a făcut.”