Potrivit părerii unor istorici români, „însuşi numele Moldova se documentează în 1334”. Istoricul, pe studiul fundamental al căruia se sprijină prezentarea dată, T. Bălan admite că pînă la venirea saşilor („elementelor săseşti”  ̶ scrie N. Iorga) alături de vatra viitorului oraş Baia ar fi existat o aşezare a băştinaşilor. Probabil, era nu prea mare şi a fost cuprinsă în raza localităţii noi, pierzîndu-şi astfel denumirea iniţială. Pentru localitatea nouă băştinaşii au folosit denumirea dată de colonişti Molde, adăugînd-i sufixul -ova de origine slavă; Molde + ova = Moldova. Astfel, cu ajutorul sufixului posesiv -ava s-a format în latina medievală Moldavia, Moldaviae, aşa cum e fixat în documentele de la începutul veacului al XlV- lea: Civitas Moldaviae. Legenda în latină de pe pecetea făcută după 1334 denota că oraşul Baia, existent pînă la întemeierea voievodatului Moldova a fost cîndva capitală a Ţării Moldovei.

Extinderea asupra întregului spaţiu Carpato-Nistrean, asupra părţii lui de nord la început, a denumirii Moldova este o încununare firească a interacţiunii unor factori istorici, politici, sociali, demografici şi economici, manifestare a voinţei băştinaşilor, ce-şi găseşte expresie în primele istorii scrise ale Moldovei. „Povestirea pe scurt despre domnii Moldovei, de cînd s-a început Ţara Moldovei” („Cronica moldo-rusă”, 1359-1504) ne informează: „Dragoş voievod a întemeiat cel dintîi oraş pe rîul Moldova, a întemeiat oraşul Baia şi alte oraşe pe rîuri şi la izvoare. Şi şi-a făcut pecete voievodală în toată ţara”, („Primele istorii”).

Astfel s-a afirmat şi s-a raspîndit numele Moldova mai puţin cunoscut pînă în veacul al XlV-lea. Majoritatea autorilor consideră că cea mai veche ştire documentară despre existenţa oraşului Baia ar fi din 1334, cînd la Lvov este luat la evidenţă negustorul Alexandru Moldaovici, moldovan, din oraşul Molde (Baia). Există şi păreri, că Baia se documentează pe la 1300. Probabil, nu este cazul ca această opinie să fie refuzată din capul locului.

Dacă oraşul Baia este atestat în mod cert la 1334, avînd pecetea sa, este firesc să admitem că localitatea – urbe, tîrg Molde (Baia) a existat cu cel cîteva decenii pînă la fixarea în acte.

Însumînd ştirile documentare reproduse, generalizările şi comentariile lui T. Bălan, E. Vîrtosu, M. Drăghici, Al. Boldur, C Mihăescu-Gruiu, N. Iorga ş.a., constatăm:

— „Numele Moldovei nu este o amintire de la goţi, ci o formaţie locală tîrzie, poate de pe la sfîrşitul secolului XIII, dar mai sigur de pe la începutul secolului al XIV-lea”;
—  cei mai mulți autorii medievali consideră că Moldova/Moldavia (ţară) vine de la rîul Moldova, Molda;
— numele vechi al rîului Moldova a fost Molda;
— ipoteza potrivit căreia numele Moldova/Moldava este un derivat al radicalului Mol- la care s-a adăugat terminaţia –dava nu-și găsește la moment confirmare;
— în temeiul celor expuse este limpede, că explicaţiile denumirilor Mollis Dacia, Mollis Davia, Molior Davia nu-și găsesc la moment confirmare;
— Continuăm să rămînem „în faţa unei enigme. Atîta ştim că numele Moldova (ţară) derivă de la Molda/Moldova (rîu). Dar acestui din urmă nume nu i se poate stabili, la moment, nici originea, nici nu i se poate explica semnificaţia”.

Ansamblul de date documentare, păreri, generalizări, sugestii privind numele Moldova (ţară, rîu), fixate în extrem de bogata istoriografie europeană privind realităţile istorico-geografice şi etnopolitice moldoveneşti, interpretările şi concluziile publicate pînă la 1998, adeveresc că numele ţării/statului Moldova, statornicit la mijlocul secolului al XIV-lea pe pămînturile Carpato-Nistrene, de atunci este larg cunoscut în contextul istoric, geografic, etnopolitic medieval; din acele timpuri s-a stabilit în circuitul ştiinţific şi politic european.