Oamenii preistorici locuiau pe malurile înalte ale fluviului Nistru, ale rîurilor Prut şi Răut, unde existau peşteri sau alte adăposturi naturale, iar rîurile furnizau apă şi peşte, precum şi zăcăminte de silex.

Deşi duceau un mod de viaţă nomad, oamenii din paleolitic (epocă istorică: 2,6 milioane de ani – 10 000 î.Hr.) se adăposteau în peşteri pentru a se proteja de intemperii, a se apăra de fiarele sălbatice sau de invazia străinilor, îngrădind intrările cu crengi.

Pe teritoriul Republicii Moldova se găsesc mai multe locaşuri de acest fel. Unele dintre cele mai timpurii urme ale prezenţei omului au fost descoperite în peştera de lîngă satul Duruitoarea Veche, situată pe malul stîncos al unui afluent al Prutului. Adăposturi naturale asemănătoare au fost descoperite şi în preajma altor sate, cum ar fi cele de la Buteşti, Brînzeni, Ofatinţi (rîpa lui Matei), Bobuleşti etc.

În perioadele calde sau atunci cînd nu găseau adăposturi naturale, migratorii îşi construiau adăposturi temporare sub formă de corturi, folosind piei de animale, susţinute de stîlpi din lemn, colibe din crengi, iar uneori din oase de mamut.

În peşterile de pe teritoriul Republicii Moldova s-au păstrat diferite vestigii ale activităţii umane. Principalele îndeletniciri ale oamenilor de pe teritoriul Moldovei erau vînătoarea, culesul plantelor comestibile şi pescuitul. Ei confecţionau unelte din piatră şi din oase de animale. În peşterile de la Duruitoarea Veche, Brînzeni, Cosăuţi, Ciutuleşti etc. au fost descoperite mai multe unelte confecţionate din piatră, cum ar fi cioplitorul, dăltiţa, vîrfurile ascuţite, cuţitaşele din lame şi răzuitoarele. Nu lipsesc nici obiectele de străpungere executate din oase de animale.

Pentru a prinde animalele mari, se practica urmărirea de lungă durată, atacurile prin surprindere. Oamenii acelor timpuri pescuiau cu harpoane din os şi cu plase. O altă ocupaţie importantă era colectarea plantelor, fructelor şi rădăcinilor comestibile. Ei adunau melci, moluşte şi miere de albine sălbatice.

Una din principalele descoperiri ale hominizilor a fost obţinerea şi utilizarea focului. Pentru prima dată omul a obţinut focul din natură, care izbucnea în urma fulgerelor şi incendiilor. Cu timpul el a deprins arta de a obţine focul frecînd bucăţi de lemn uscat sau lovind două bucăţi de cremene. Focul era folosit pentru încălzirea adăposturilor, pregătirea hranei, apărarea de animalele sălbatice, întărirea uneltelor din lemn etc.

În peşterile de pe teritoriul Republicii Moldova şi din regiunile învecinate au fost găsite obiecte şi construcţii care atestă prezenţa credinţelor religioase în acele timpuri îndepărtate. O semnificaţie religioasă aveau, probabil unele din obiectele cioplite din piatră şi din oase de animale atestate la Trinca, Cosăuţi, Raşcov, Brînzeni etc.

Cu aproximativ 12000 – 8000 ani î.Hr., se produc schimbări importante în climă. Ca urmare au loc transformări în lumea animalelor şi a plantelor, fapt care a dus la modificarea modului de viaţă al locuitorilor. Sînt perfecţionate uneltele şi armele de vînătoare, apar arcul şi săgeata. Pentru a se deplasa la anumite distanţe sînt utilizate mijloace de transport, cum ar fi săniile, bărcile, schiurile.

Pe teritoriul Republicii Moldova aşezări ale oamenilor din acea perioadă au fost descoperite lîngă localităţile Zaim, Cuconeştii Vechi, Gura Căinarului şi altele.