Alexandru Vodă Ipsilanti a domnit în Moldova în perioada decembrie 1786 - aprilie 1788.

Se trăgea dintr-o familie grecească din Constantinopol, care s-a stabilit în țară și s-a înrudit cu boierii pămînteni. Înainte de a primi domnia, a fost dragoman al Porții. Era un om cult, cunoscător a mai multe limbi și dornic de reforme. Avînd înainte de domnia în Moldova o domnie în Valahia, unde a realizat o serie de reforme, a fost apreciat ca cel mai însemnat dintre domnitorii fanarioți.

A cumpărat domnia Moldovei cu 4 000 de pungi, adică 2 000 000 de lei, în afară de 300 de pungi oferite marelui vizir. În timpul scurtei sale domnii din Moldova, însă nu s-a remarcat prin nimic. Cu toate așteptările boierimii locale, domnul nu a întreprins careva reforme. Au fost construite noi edificii pentru vămi și a ridicat taxele vamalr, ceea ce a adus un venit sporit în anii următori. Ienicerii trimiși să păzească granițele de ruși au atacat Iașiul pe care l-au prădat; ienicerii atacă și palatul domnesc, de unde abia sînt respinși, jefuiesc satele, de unde iau o mulțime de vite.

În politica externă s-a apropiat de Rusia, care era în plină afirmare, şi de Austria. În 1788, cerea consulului austriac să fie „luat prizonier de război” de austrieci pentru a se putea îndreptăți în fața Porții și pentru a-și salva familia care se afla la Istanbul. Domnul a fost dus de austrieci în Moravia, în orașul Brno, unde a stat patru ani și unde pînă la începutul secolului al XX-lea  s-a aflat bustul său cu inscripția „Ypsilanti Furst v. Moldau 1788”.

Fiind iertat de Poartă, în 1796 Alexandru Ipsilanti revine ca domn în Valahia pînă în 1797. Pînă la urmă bătrînul domn cade victimă a politicii pro-ruse promovate de fiul său, Constantin Ipsilanti, care în 1806 a trecut deschis de partea rușilor.  Ca răzbunare, la 13 ianuarie 1807 fostul domn Alexandru Ipsilanti a fost decapitat la Istanbul din ordinul sultanului.